Anul acesta, la școala nouă, Albert nu a mai avut serbare. Au organizat, în schimb, un târg de Crăciun, unde copiii au vândut prăjituri si felicitări făcute de ei, iar banii obținuți i-au donat unei familii care avea mare nevoie de ajutor. La finalul târgului, fiecare clasa a cântat câte un colind, pe scena improvizata în sala de sport. Deși atmosfera era relaxata, am văzut printre colegii lui Albert o fetita care privea îngrijorată scena și ezita sa stea cu ceilalți copii. Venise însoțită de tatăl ei, doar că in momentul respectiv nu era prin preajma. M-am apropiat de ea:
-Ana, ești ok?
.
Și-a întors privirea spre mine și am simțit sa o mângâi ușor pe spate.
.
–Mi-e teama să cânt acolo, nu am mai cântat niciodată la microfon, mi-a spus. Dacă vocea mea o sa se audă ciudat?
-Nu-i bai, i-am zâmbit. Mergi cu ceilalți și stai acolo atat cât te simți bine. Poți pleca oricând de pe scena. Uite, eu am sa fiu aici, îți fac din mâna și îți zâmbesc și sigur trebuie sa apără și tati.
.
S-a mai luminat la față și și-a deschis mâinile pentru o îmbrățișare, pe care i-am dat-o din tot sufletul, cum as fi făcut și cu copiii mei. A apărut și tatăl ei între timp, copiii și-au cântat colindul și totul s-a terminat cu bine.
.
Care e ideea, s-a întâmplat sa fiu acolo fix când Ana avea nevoie de ajutor, sa pot observa asta și sa i-l ofer. Un gest tare mic pentru mine, dar care cred ca a schimbat ceva pentru ea.
.
Mă gândeam, e perioada aceea din an in care încercam sa fim mai buni. Mulți oameni dau share-uri pe Facebook pentru diverse campanii umanitare, donează și bani. Foarte frumos! Dar sunt și gesturi care nu costă bani și pe care le putem face tot timpul anului, nu doar de Sărbători.
.
Îmi îndrept gândurile către copii acum. Știți câți dintre ei ar putea avea nevoie de o vorba frumoasa sau mai multe, de gesturi calde, de iubire necondiționată pe care nu o primesc din alta parte? Poate nevoia respectiva apare intr-un moment anume sau poate e constantă, tocmai pentru că nu există cineva care să le-o hrănească.
.
Citeam zilele trecute un lucru care mi-a dat de gândit și care tradus aproximativ sună așa:
.
“Copilul are nevoie de cel puțin o persoana in viața lui care sa considere ca soarele răsare și apune odată cu el, care simte că existența lui e o încântare și care îi oferă iubire necondiționată.” (Pamela Leo)
.
Și atât timp cât există o astfel de persoană, poate fi un bunic, un prieten de familie, un vecin, copilul respectiv va putea face fata încercărilor la care viața îl spune, chiar și celor mai crunte. Iubirea necondiționată are puterea extraordinara de a salva vieți.
.
Poți fi cel care îi amintește unui pui de om ca este incredibil și că merită să i se întâmple lucruri minunate. Cred ca e de ajuns sa privești in jur și îl vei găsi. Posibil sa aibă un acoperiș deasupra capului, mancare pe masa, haine curate și cărți pentru scoala, dar fix iubirea sa îi lipsească, grija, înțelegerea, empatia din partea unui om drag. Ce bine ca putem construi relații de iubire nu doar cu copiii noștri, ci și cu ceilalți, și astfel, le oferim alor noștri o lecție importantă, aceea că oamenii sunt demni de dragoste și de încredere.
.
Simple cuvinte pot schimba o viața de copil, să nu uităm asta acum, in preajma Sărbătorilor sau in restul anului. Și să ne menținem ochii deschiși și sufletul la fel.