Nu a mea, ci a scumpei mele A.. Ea si S. au avut o nunta de vis, exact asa cum ma asteptam sa fie, iar eu le-am fost alaturi cum am stiut mai bine: m-am bucurat cu ei, am ajutat-o pe A. sa-si imbrace rochia, am plans si-am ras cu ea, am incercat s-o inteleg si s-o incurajez, i-am fost domnisoara de onoare (stangace peste masura si plina de emotii, dar cu tot sufletul alaturi de ea) si dupa ce au trecut emotiile cele mari, am petrecut cu totii pana dimineata.
Acestea sunt singurele poze pe care le am deocamdata, facute pe fuga intre slujba de la biserica si pregatirile pentru restaurant (remarcati va rog cu cata mandrie imi tineam buchetul alb, de domnisoara de onoare, pe care l-am si uitat apoi acasa, desi imi propusesem in mod ciudat sa nu ma despart de el toata seara). Abia astept sa imi trimita A. mai multe fotografii, in special unele cu ea (tare i-a mai stat bine mireasa!) si multele momente frumoase pe care le-am trait impreuna in ziua aceea calda, de inceput de toamna.
Casa de piatra, dragilor!
rochie: Poema, sandale: Mihai Albu (nu se vad in nicio poza, din pacate)