Si a trecut deja prima saptamana, nici nu stiu cand, dar cu toate schimbarile din viata noastra, trezitul de dimineata, goana dupa rechizite, semnele de intrebare, emotiile, un singur lucru imi pare important, mai important decat orice: lui Albert ii place la scoala! Atat mi-am dorit! Nu sa fie primul, nu sa ia premii, nu sa mearga la olimpiade sau sa exceleze la toate materiile (desi ar fi extraordinar sa se intample asta); eu cel mai mult am vrut sa mearga cu placere si cu zambetul pe buze, sa-i fie bine acolo, sa invete usor, din joaca, de drag.
Fiecare zi in care merge la aceasta scoala imi confirma ca…
am facut alegerea potrivita pentru el. Si-atatia m-au avertizat ca e prea mic, ca n-are cum sa se descurce, de ce sa chinui copilul inutil, in loc sa-i mai las un an de „libertate”. Eu cred ca Albert este exact acolo unde ar trebui sa fie, facand lucrurile care in clipa de fata il ajuta sa se dezvolte cel mai bine.
Iata primele aspecte pozitive pe care le-am remarcat pana acum la aceasta scoala (nu stiu exact cum e in alte locuri, dar aici e cam asa):
1. Copiii sunt incurajati sa gandeasca dincolo de limitele cu care am fost noi obisnuiti in scoala, un raspuns neconventional, bine argumentat, este acceptat ca fiind corect; cel mai bun exemplu: Albert a spus ca din punctul lui de vedere vaca nu este un animal domestic, pentru ca animalele domestice traiesc pe langa casa omului, iar el n-a vazut vreodata o vaca pe langa casa lui, a prietenilor si, cel mai probabil, nu exista nici pe langa casa doamnei invatatoare; el stie ca vacile traiesc in general la ferme (raspunsul a fost bifat ca fiind corect);
2. Copiii sunt incurajati sa imparta cu ceilalti (toate rechizitele aduse de cei mici sunt folosite in comun si, desi initial Albert a fost tare dezamagit ca nu a putut profita doar el de cariocile nou noute, special alese sau de ascutitoare cu Spiderman, in final a inteles cat de important este sa imparti);
3. Cei mici nu sunt comparati intre ei, in concluzie sunt incurajati sa nu se perceapa in raport cu ceilalti (trebuie sa fiu mai bun decat mine, sa ma autodepasesc mereu, nu sa incerc sa fiu mai bun decat X sau Y);
4. Au cinci ore de engleza pe saptamana si doua de sport, plus un club (engleza, dans, etc) la alegere, toate incluse in program;
5. Copiii sunt in permanenta incurajati, li se vorbeste frumos si nu se simt ingraditi (desi in realitate sunt atent controlati din toate punctele de vedere);
6. Toti copiii pe care i-am vazu aici sunt veseli, vin cu placere la scoala, nu se agata de parinti, nu plang si nu cer sa fie luati acasa;
7. Uniforma este una lejera: tricoul polo cu emblema scolii e obligatoriu (n-ai sa vezi copii in camasi apretate, cu cravate la gat, sacouri sau pantaloni la dunga, haine total incomode pentru ei);
8. Sistemul simplu de recompense ii stimuleaza sa devina mai buni in tot.
Ar mai fi atatea, vi le mai spun in timp, cum le mai descopar si eu. Deocamdata suntem abia la inceput, dar prima impresie e cea mai importanta: daca lui A. nu i-ar fi placut ceva, cu siguranta mi-ar fi spus foarte calm ca el nu se mai intoarce acolo si n-as fi avut alta varianta decat sa il ascult (ii iau in serios parerile atunci cand vad ca imi spune ceva din tot sufletul).
Din pacate, saptamana aceasta A. nu a mers decat o singura zi la scoala, pentru ca a racit (desi in general e un copil tare sanatos, dar se mai intampla) si suntem nevoiti sa il tinem cateva zile acasa. Abia asteapta sa se intoarca! (la fel si eu, pentru ca dupa aproape doua luni de vara petrecute impreuna acasa, chiar speram ca odata cu inceperea scolii voi avea mai mult timp pentru mine si activitatile pe care le-am neglijat pana acum).
Multumesc pentru informatii!