Ei, și fac greșeala să mă uit iar în oglindă cât eram in chiloți, moment în care îmi vine puțin rău. Gazela (care eram, chipurile, când intrasem în cabina de probă) căpătase brusc o coajă de portocală de toată frumusețea, din cap până-n picioare. Parcă și pe nas aveam celulită.
Cum, când, de ce, aia-s eu???
Am simțit in gât eclerul cu vanilie pe care tocmai îl mâncasem. Mi-am amintit și de pătrățelele de ciocolata cu lapte din zilele precedente, de sticluța de cola la jumatate pe care am ras-o luni sau de feliile de pâine albă fara număr cu care m-am indesat de dimineață, alături de omleta cu cașcaval și roșii. Pfoooai, gata, nu mai mănânc nimic! Niciodata! Și ma duc și la sală mai mult, mai des, mai până la epuizare. Îmi venea să mă duc fix atunci, dar era inchisă. Mai bine, cine știe ce întindere făceam pe acolo, la cât de pornită eram să rup în două stepperul.
Ajung acasă cu mâna goală și conștiința încărcată și mă iau la analizat în oglinda mea, cea de toate zilele. Constat cu bucurie și surpindere că toate-s la locul lor. Adică ce se găsea înainte era și atunci, ce nu, nu. Nici urma de celulită sau vergeturi. În plus față de alea binecunoscute. De fericire, am mâncat un colț de pâine cu unt și cu miere, pentru că altceva mai cu calorii nu aveam prin casă.
Ah, ce face lumina din pielea omului! Păi nu mai bine mă uit eu numai în oglinzile de acasă și, când mai nimeresc vreo lumină dintr-asta dubioasă, închid ochii și îmi mențin Zen-ul? Mai bine! Sau nu mai intru vreodată într-o cabină de probă, dar mai plauzibila mi se pare prima varianta.
Ruxandra,esti super tare! Imi place la nebunie stilul tau de a relata intamplari din viata ta,intamplari cu care ne confruntam toate femeile (mamicile).Uneori ne dai impulsul de a le trata la „misto”si sa facem haz de nrcaz.Te pup! Sa ai o seara linistita!
te pup, Raluca, multumesc tare! Scriu si rad singura, pe bune. Ma bucur ca radeti si voi. Sau cel putin tu :))
Rad cu lacrimi :))
Bine faci 😉
Fix pe fix așa pățesc și eu. Am învățat sa nu ma mai uit la mine in oglinzile din cabinele de proba, decat dacă sunt complet îmbrăcată.
da, da, buna abordare. Asta voi face si eu 🙂
Si care aveam impresia ca doar eu ma transform in oglinziile din cabine de proba, pfffff ce bine 😅😅😅
Este imposibil sa plec bine dispusa dintr-o cabina de proba, si pana la urma de ce pun toate luminile posibile intr-o cabina de proba ce vor sa scoata in evidenta 😅
O zi frumoasa ! 😘
vor sa scoata in evidenta ce zane slabe suntem imbracate. Cum aratam dezbracate nu ii prea intereseaza, ca ei vand haine :)) Zi minunata! <3
Mi s a intamplat si mie de multe ori să renunt la ce voiam sa mi cumpar după ce am „vizitat ” cabina de probă. Cea mai potrivită alegere ,cel puțin pentru mine , este să imi cumpar haine fără să le probez .N are rost sa mi stric singură ziua .
A, nuuu, la mine e musai sa probez. Arata impecabil pe umeras si cand le pun pe mine zici ca sunt cu totul alte haine. Deci eu raman la varianta cu probatul, dar uitatul cat mai putin in oglinda, atunci cand nu vad ceva ce imi place. Tot asa, sa nu imi stric ziua :))