Fiți blânde cu voi, meritați asta!


Era o zi de joi. Aveam programare la doctor cu fetița mea, la ora 15. Toată dimineața am fost prinsă: cu băieții care fac școală și grădiniță online, cu bebelușul, cu casa, cu ale mele care țin de muncă. Pe la prânz, am reușit să fug la manichiură. Era pe listă de nu știu când. Avem un salon la câteva case de noi și termin imediat, jumătate de oră și sunt înapoi la copii.
.
Am plecat la timp cu Ava de acasă, am ajuns la medic la ora stabilită, am intrat și am început să o dezbrac. I-am scos bluzița pufoasă, botoșeii și, cum o descheiam la body, mi-au picat ochii pe unghiuțele ei. M-am oprit din tot. Nu-mi venea sa cred… Erau netăiate. Trebuia să i le fi tăiat în seara precedenta, înainte de baie. Asta era planul. Ce naiba se întâmplase? Pai, se întâmplase să adoarmă și eu să mă iau cu altele și să uit. Uitasem și în seara precedenta și atunci, de dimineață. Hmm, pe bune, asta era scuza mea? Nu, n-aveam scuze, n-aveam nimic. Ce va zice doctorița, sigur va crede că n-am grijă de copilul ăsta frumos și bun, care merită toată grija și atenția din lume.
.
Mi-au sărit în ochi unghiile mele proaspăt făcute, frumoase, lungi, ovale și colorate în mov, un mov închis. Mi-am dorit, în clipa aia, să fie tăiate din carne, nedate cu lac și pline de pielițe. M-am bucurat că cel puțin eram nemachiată, îmbrăcată în trening și cu glugă pe cap. Nu miroseam a parfum, nu purtam tocuri si haine elegante, măcar din punctul asta de vedere nu aveam ce să îmi reproșez. Si nici doctorița nu ar fi avut. Simțeam cum mă cocoșează afurisita de vină, vina de a nu fi mamă buna, vina de a mă fi gândit la mine înainte să ma gândesc la copil.
.
Doctorița a venit, a consultat-o, mi-a spus ca e sănătoasă și crește frumos, ca a luat mai mult în lungime decât in greutate, dar ca nu-i bai. Ca e normal și bine și ca putem merge acasă liniștite. Nu mi-a zis nimic de unghiile copilului, este posibil sa nu le fi observat, posibil să fi fost mult mai mici decât le vedeam eu, posibil sa mă fi consumat degeaba. Sigur că, pe moment, aceste gânduri liniștitoare erau departe de mine.
.
Cum am ajuns acasă, i-am făcut baie și i-am tăiat unghiuțele. Mirosea frumos, a curat și puțin a lapte, avea pielea fină și rozie, cum o are mereu, fața veselă, burtica plină. Am mirosit-o și am pupat-o de câteva ori și i-am promis, în gând, că voi avea mai multă grijă de ea pe viitor.
.
Toată ziua respectiva m-am gândit la episodul cu unghiile. Toată noaptea nu am dormit din pricina lui. O banalitate, vă dați seama? Si-am transformat-o într-o tragedie. Eu, doar eu.
.
De când am devenit mamă, am fost de multe ori judecată în mediul online, mi s-a scris că sigur nu aș avea timp să fac atâtea pentru mine, dacă aș face cât trebuie pentru copii. Dar niciodată, oricât de dur ar fi fost formulat mesajul primit de la străini sau oricât de grele vorbele oamenilor apropiați, niciodată nu m-au durut ca reproșurile pe care mi le-am făcut singură.
.
Abia după câteva zile de la episodul cu unghiile netăiate, am început sa ma simt mai puțin vinovată. Câteva zile in care am vorbit mult cu mine și am întors situația pe toate părțile.
.
Oare nu destul ne pune la zid societatea, care așteaptă atât de multe de la femei? Să fie soții și mame perfecte, sa renunțe la job, la viața socială, la ele, la tot, ca sa își crească copiii. Să se sacrifice. Da, e de așteptat să se sacrifice. Și nu destul ne judecam noi între noi, mamele? De la felul în care am născut, până la modul în care ne hrănim, ne îmbrăcăm și ne educăm copiii.
.
La toată această presiune, o adăugăm și pe cea pe care o punem singure pe umerii noștri. De ce n-am făcut suficient pentru copil, de ce m-am gândit și la mine, de ce nu sunt mama pe care el ar trebui să o aibă? Nu merit nimic!
.
Dar fetelor, merităm! Merităm timp pentru noi, merităm unghii făcute, o baie cu spumă, un pahar de vin. Nu se întâmplă nimic dacă ai amânat o zi să ii tai unghiile copilului, dacă nu i-ai făcut baie intr-o seară, sau in doua, nici măcar in 3. Dacă azi n-ai avut chef sa gătești și i-ai cumpărat pizza sau ați organizat o vânătoare de comori cu ouă de ciocolată și nu cu frunze de spanac.
.
Suntem mame bune! Noi toate, cele care ne iubim copiii, îi hrănim, ii alinăm, mergem să ne jucăm cu ei atunci când avem chef doar să stăm pe canapea, ne trezim să îi legănăm când suntem moarte de oboseală, le facem orez cu lapte când am vrea să mai citim două pagini dintr-o carte, îi spălăm pe ei în loc să ne exfoliem cu mălai pe noi.
.
O mamă este bună datorită sutelor, miilor, milioanelor de lucruri pe care le face pentru copiii ei, o viața întreagă, cu drag și fără a simți o secundă că se sacrifică. O mamă continuă să fie bună și când greșește, și când își face timp pentru ea, și când se mai pune și pe ea pe primul loc. Avem dreptul să greșim și avem dreptul, chiar obligația, să ne pese de noi.
.
Nimeni nu ne judeca mai dur decât ne judecam singure. Și nimeni nu poate face mai mult bine pentru noi decât ne putem face singure. Fiți blânde cu voi, așa cum îmi doresc sa fiu și eu cu mine, mai des, de aici înainte.

Articole pe aceeasi tema

1 Comment

  • Catalina
    09/11/2020 at 10:11 pm

    Pffff.. Baie cu spumă! Ce vis frumos.. Eu fac duș din doua bucăți, ma spal pe cap, vad dacă e ok bebe și ma spal și pe corp, deci nici nu îndrăznesc sa visez la o asa baie. Tati e plecat în voiaj, deci ma descurc cum pot doar eu și puiul meu de om. Cu unghiutele lui bebe mi s-a întâmplat și mie sa uit sa le tai la un control pediatric, și pe lângă ca erau lungi, mai era și mizerie/scame sub ele..nu înțeleg de unde, la un bebe de 3 luni :)) Te pup! Te admir! Ești o super femeie!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.