FEMEIA LA VOLANUL UNEI MASINI MARI

Ruxandra Luca, femeia la volanul masinii mari

Femeia la volanul unei masini mari exercita o fascinatie aparte pentru ceilalti participanti la trafic de sex masculin. Ea este prin excelenta vazuta ca o fiinta la care te poti holba in voie, fara dram de rusine sau retinere. Ii poti zambi cat ai chef, o poti claxona, poti merge in paralel cu ea, ii poti da de inteles prin toate mijloacele posibile ca vrei numarul ei de telefon.

Femeia la volanul unei masini mari e in primul rand femeie si atunci sigur, dar sigur nu stie sa conduca. Nu-i in stare sa parcheze, merge ca melcul, incurca traficul, nu semnalizeaza, nu stie culorile semaforului, nu da prioritate la pietoni. Stii tu ca asa e, nu mai pierzi timpul sa vezi ce si cum si atunci nu mai respecti nici tu nicio regula de circulatie. Pai dupa ce ca e femeie, conduce tancul asta de masina, mai vrea si prioritate atunci cand i se cuvine? Mai vrea sa nu ii tai calea si sa nu o claxonezi cand indrazneste sa treaca pe verde, in vreme ce tu te-ai bagat, ca omu’, pe rosu? Sau sa nu o injuri printre dinti si sa ii arati tot felul de semne obscene cand traversezi prin mijlocul strazii, pe unde ti-a venit, ca doar esti grabit, iar ea indrazneste sa nu te lase sa treci ? Asa, si ce mai vrea femeia asta? Lasa ca stii tu mai bine: esti perfect indreptatit sa te bagi in fata ei si sa mai si zambesti intre timp. Sa razi cu gura pana la urechi chiar, cand o vezi ca se agita, sa o privesti cu superioritate, cu satisfactie, ca tu esti ditamai barbatul si ea biata, habar n-are sa conduca, dar o arde prin trafic, in loc sa… in loc sa stea acasa, domnule, ca si asa nu intelege care-i treaba cu sofatul.

Femeia de la volanul masinii mari sigur nu e prea inteligenta, o fi vreo pitipoanca dintr-asta de-si petrece viata prin cluburi si saloane de infrumusetare. Cum altfel sa fi pus ea mana pe un asa bolid? Sigur sta cu unul batran, sau gras, sau amandoua, si-si pierde tineretea, inghite in sec, indura, totul de dragul banilor. Mai, mai, ce face banul asta din om. In special din femei. Si cand i-o da ala un sut in fund, s-o vezi cum ingheata prin statia de autobuz sau pe la metrou. Pana isi gaseste alt fraier, normal. Ah, cate am mai auzit! Cat de usor e sa judeci, sa presupui, sa acuzi. Si de trist.

I-a trecut prin cap vreunuia dintre acesti atotstiutori si atotcunoscatori intr-ale femeilor, ca respectiva soferita ar putea fi o mama care merge sa isi ia fiul de la scoala, sau care da o fuga sa faca niste cumparaturi pentru casa, in vreme ce i-a lasat pe cei mici cu tatal lor sau ca are bebelusul in scaunelul lui, pe bancheta din spate, si se grabeste sa il duca la doctor? S-au gandit ca regulile de circulatie se aplica pentru femei si barbati in mod egal, ca esti obligat sa oferi prioritate atunci cand legea o prevede, ca nu esti regele soselelor doar pentru ca te-ai nascut barbat? Ca indiferent cine ar fi femeia de la volan, ce ar face, ce ar gandi si cum ar fi intrat in posesia respectivei masini, nimic nu iti da dreptul sa o tratezi cu o totala lipsa de respect? Daca ea isi vede de treaba ei, de ce nu faci la fel? De ce nu te concentrezi pe condus, pe semafoare, treceri de pietoni, pe respectat reguli de circulatie, capitol la care sigur stai mult mai prost decat cea pe care te grabesti sa o judeci.

Da, conduc o masina mare si m-am saturat de stereotipul femeii de la volanul jeepului (si de stereotipuri in general, de care ma lovesc mult prea des). Doamne fereste sa mai fie si cat de cat tinerica si frumusica aceasta soferita, a si fost etichetata si automat tratata ca atare: priviri ironice, zambete cu subinteles, flashuri, claxoane, neacordare de prioritate pe post de gluma buna. Normal ca nu toti barbatii fac asta, dar se aplica pentru atatia, iar concentratia lor in trafic mi-a parut mai mare ca niciodata pe parcursul zilei de ieri.

Da, sunt lucruri care ma deranjeaza teribil si slava Domnului ca am un blog, adica un spatiu unde imi pot exprima liber opinia, in speranta ca mai schimb una, alta. In cel mai rau caz, m-am descarcat, ca destul mi-am stricat ieri Zenu-ul, si atunci tot e bine ca am asternut aceste randuri. Chit ca se distanteaza considerabil de obisnuitele mele postari despre mamicie, liniste si pace. Hai ca ma simt mai bine si gata sa ma urc iar la volan. Si sa-mi dau toata silinta sa raman pe cat posibil calma, atunci cand ma lovesc de situatii dintre cele descrise mai sus. Pai nu-i pacat sa-mi stric Zen-ul? 😉

A, si apropo, in poza de mai sus eram insarcinata in 9 luni si conduceam toata ziua. Dar nu se vede burtica din spatele volanului.

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.