EVADAREA


Cand simt ca nu mai pot, efectiv, cu toata mamicia asta si cu statul acasa si cu intinsul rufelor si cu gatitul si cu schimbatul scutecelor de n ori pe zi, si cu temele si cu tot, i-l pun pe Aris lui M. in brate, il urc pe Albert in masina si fugim in oras. Ma rog, evadarea e musai sa aiba loc vineri sau sambata, ca Albert sa nu aiba scoala si lectii pentru a doua zi, deci sa putem sta linistiti. Si fac asa: ne oprim la magazinul de jucarii si ii cumpar un set LEGO (exista mereu unul pe care sa-l vrea, nu-mi fac griji de asta). Apoi mergem direct la Starbucks, lui ii iau o gogoasa invelita in ciocolata (neaparat invelita, de aia umpluta nu se atinge) si o apa plata, pentru mine cumpar un caffe latte mediu decofeinizat si o felie de tort (cu miere), apoi ne asezam la o masa si de aici incepe distractia.

El se apuca de construit setul LEGO, ceea ce inseamna ca va fi extra concentrat si ocupat cu asta cel putin o ora, iar eu… Eu stau. Da, ma asez confortabil, incep sa sorb din cafea, mai iau cate o gurita de tort si cam atat. Nu-mi doresc altceva si nu ma relaxeaza nimic mai mult. Ador sa zac fara sa traga nimeni de mine si fara sa am nimic de facut. Acasa nu pot, bebelusul are foarte multe nevoi si daca nu-i el e Albert si daca nu-i Albert e M., sau macar motanul care cere boabe sau broasca testoasa care se agita sa-i arunc un peste uscat. De toate astea sunt satula, eu de lenevit am nevoie, de stat degeaba, de evadat.

Nici nu-i las ambii copii lui M. in grija (nu ca la nevoie n-as face-o si pe asta, linistita), nici nu-l simt pe Albert cu mine (e meritul setului LEGO), am si bautura mea preferata, am liniste (asa imi pare ca e, o liniste desavarsita), am un fotoliu confortabil, am miros placut de cafea, am ceva dulce si bun de savurat in fata, deci e bine.

Dupa ce termina de construit si-mi prezinta in detaliu rezultatul muncii lui, pe Albert il apuca cheful de vorba, pe tot felul de teme. Pana sa se ajunga in punctul asta, eu deja sunt relaxata, si pot sa ii acord atentia mea toata, fara sa-mi fuga mintea pe nu stiu unde si fara sa curat legume in acelasi timp, spre exemplu, sau sa hranesc bebelusul, sau sa spal vasele. Incepe sa-mi spuna de scoala, de doamna, de colegi, de ce-a vazut el cu o seara inainte intr-un desen animat, de ce au avut la masa de pranz, de cum l-a salutat o fata mare, mare, de la liceu si el i-a raspuns timid…  vorbim de-ale noastre… si uite-asa, o ora si jumatate mai tarziu, sunt alt om. Am petrecut si timp cu mine si timp cu el si timp departe de bebelus, deci sunt fresh pentru intors acasa si luat totul de la capat. Uneori, ca rasfatul sa fie rasfat, mergem si la un film. O prietena radea si-mi spunea ca din doua-trei iesiri dintr-astea pe luna (daca punem la socoteala setul LEGO, filmul si ce ne mai luam noi bun pe acolo si apoi la cafenea) platesc o bona. Si asa as fi fresh mereu! 🙂 Da, corect si asta, doar ca nu simt sa am vreo bona prin preajma. Am avut o tentativa, apoi m-am razgandit. Pot (chiar pot, desi uneori m-as cam da batuta, imi revin repede) si vreau sa fiu aici pentru Aris, mai ales acum, in primii ani de viata. N-am nevoie sa faca altcineva asta pentru mine, constant. Si cand simt sa evadez, o fac si gata,  imi incarc bateriile, respir usurata si apoi ma intorc la el. Oricum, cand spun ca il cresc singura, mint. Pai cum as mai evada eu din cand in cand, cum as mai merge la sala, la salon, la un film, la un casting, la un eveniment, oriunde, daca n-ar fi M. sa aiba grija de copil sau de copii, dupa caz? La fel de bine ca mine. Aproape! 😉 Munca in echipa e totul cand vine vorba de crescut frumos pe astia mici ai nostri!

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • Anca
    13/03/2016 at 10:19 pm

    Buna, Ruxandra! Ai hotarat sa stai 2 ani acasa cu Aris? Eu am optat pt 1 an, bebele face 1 an in iunie, dar nu ma simt deloc pregatita sa incep serviciul 🙁 As mai lua 1 an fara plata…

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      15/03/2016 at 10:24 am

      Anca, da, te inteleg atat de bine! Aris împlinește 1 an peste 2 zile si nu m-as vedea plecând de langa el sub nicio forma. Adică zilnic, in cea mai mare parte a zilei, timp in care el ar sta cu o straina… Am optat pentru 1 an, dar ideea este ca nu trebuie sa ma întorc la niciun job in adevăratul sens al cuvântului, adică la un program fix. Pentru ca eu lucrez mai mult pe baza de proiect, drepturi de autor,am activitati pe care le pot desfășura si de acasa sau fara a lipsi prea mult. Deci pot sta in continuare cu Aris in cea mai mare parte a timpului si asta este o binecuvântare. Sa-mi spui ce te hotărăști sa faci in final. Nu m-ar mira sa aud ca ai decis sa-i mai dedici 1 an puiului tau <3

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.