Vineri, am mers sa imi refac permisul de conducere. Rezolvasem cu fisa medicala de ceva vreme, deci eram la cateva acte si o taxa distanta de a ma vedea cu noul permis. La intrarea in institutie, doi domni se intreceau in politeturi:
-Dupa dumneavoastra!
-A, nu, va rog, dupa dumneavoastra, domnule!
As fi intrat eu pana se hotarau ei, doar ca n-aveam loc. Stateam milimetric in spatele lor si ii priveam cum se desfasoara.
Haideti dumneavoastra, ba dumneavoastra… Era care pe care… Pai nu te joci cu cei 7 ani de acasa: ori ii ai, ori nu-i mai ai.
Pana la urma, unul dintre barbati face un pas inapoi, semn ca nu mai acceapta refuzul. Dezamagit ca nu se gandise el primul la treaba asta, celalalt barbat e nevoit sa intre in cladire. Asta e, pierduse sansa sa arate ca el e mai amabil. Schiteaza un zambet si multumeste frumos. „Cu placere!” ii raspunde al doilea si se grabeste sa intre si el. Nu mai are vreme sa tina usa, asa ca o vad cum mi se tranteste in fata. Sunt fata mare, ma descurc. Dupa distinsii domni (carora nici nu le trecuse prin cap sa isi reverse din excesul ala de politete in directia mea), patrund in sfarsit in cladire si pornesc spre ghiseul de informatii.
Raman cu satisfactia ca am iesit tare bine in poza de permis facuta in ziua respectiva. Si sa ne intelegem, neam de neamul meu n-a iesit decent in pozele din acte.
