Prietena mea P. se tot plange ca barbata-su e ipohondru. Una, doua, pac il mai loveste cate o boala si se pune pe zacut. Iar nevasta-sa ramane cu casa, cu copiii, cu tot greul adica, plus ingrijit bolnavul inchipuit cu supa si medicamente dintre cele mai variate aduse la botul calului.
In patru ani de cand sunt parinti, el si-a tot permis luxul unor indigestii, palpitatii, dureri de oase, de dinti, de cap si raceli fara numar, care i-au paralizat activitatea. Ea a ramas de fier. Nu s-a imbolnavit o data si a avut grija si de el si de copii, dupa cum a fost cazul.
Ei, si acum vreo saptamana, intr-o zi de sambata, simte si P. ca o ia durerea de cap. Ignora initial, asa cum face mereu, apoi, cand vede ca se inrautatesc lucrurile, incepe sa pompeze medicamente. Nimic. Face febra, se simte slabita si realizeaza ca nu mai poate duce pe picioare treaba, asa ca se intinde putin in pat.
Nu sta 10 minute in pat, ca se infatiseaza sotul la usa dormitorului si simuleaza o tuse, ca sa ii atraga atentia. Ea ramane cu ochii inchisi, el nu se lasa:
-Iubito…
-Mmmmmm, mormaie ea.
-Iubito…
-Ce vrei?
-Cum esti?
-Rau!
-Totusi mai bine decat acum jumatate de ora?
-Mai rau.
-Iubito…
-Daaaaaa! striga ea exasperata. La care el, inocent:
-Cred ca incepe sa ma doara capul si pe mine.
Pfai, nu va spun ce-a fost la gura ei cand mi-a povestit faza, dar am invatat cel putin trei injuraturi noi atunci. Ca sa sintetizez, P. a simtit ca ia foc si a hotarat sa puna piciorul in prag pentru prima data.
Sare ca arsa din pat, se apropie milimetric de barbata-su, se uita fix in ochii lui si ii spune printre dinti, rosie ca racul:
-Asculta aici si asculta bine! Asta e boala MEA si numai A MEA si am de gand sa ma bucur de ea! Asa ca nu ma intereseaza ce si cum faci, dar pune-te pe picioare si ai grija de copii, ca eu nu ma misc din pat in urmatoarele… pauza de gandire… 48 de ore.
Vede pe fata lui ca e in pragul infarctului si rectifica:
-24 de ore voiam sa spun. Observa ca ii mai vine la loc sufletul nefericitului, asa ca intareste:
-Dar sa dea Domnul sa nu reusesc sa ma odihnesc si eu ca omul, ca vor fi 48 de ore. Poate chiar 72! Apoi se baga in pat la loc, se intoarce cu spatele la el, isi trage plapuma peste cap si-i da de inteles ca a cazut subit intr-un somn profund.
Ei, si ce credeti ca s-a intamplat? Domnul, speriat ca pe nevasta-sa o apuca zacutul cu zilele si ca ramane el cu tot greul, s-a mobilizat maxim. A pastrat linistea si s-a jucat cu cei mici, sa nu dea buzna peste mama lor in camera, i-a hranit cum s-a priceput, le-a facut si baie tot asa, dupa puterile lui, iar seara le-a citit povesti si i-a bagat la somn. Ca sa vedeti, nu i-au cazut mainile, iar ei au scapat intregi. Timp in care P., draga mea P., s-a bucurat de boala, vorba ei. Dupa cateva ore de odihna era ca noua.
De cand mi-a povestit faza asta, sustin si promovez un nou drept al femeii, acela de a boli linistita. Cel putin de doua ori pe an. Un bolit dintr-ala sanatos, cu stat in pat de dimineata pana seara, plus toata noaptea, cu neridicat un pai in casa, ba chiar si cu mancare adusa la pat, dar asta ramane optional. E suficient sa fie lasata in pace, ca sa poata pierde timpul pe Facebook, ori dormind, citind, belind ochii la filme sau in tavan, pur si simplu. Cine e cu mine? 😉
Eu. Nu am timp sa „bolesc”, fetita se imbolnaveste lunar, plus ca doar pe mine ma are, nu tu tata, nu tu bunici. Acum suntem amândouă cu bronsiolita, eu una nici macar nu am apucat sa iau vreo pastila zilele astea, dar sa imi mai permit sa si bolesc 😂, desi mi ar dori macar 2 ore de liniste.
Draga de tine. <3 Te imbratisez, va trimit ganduri bune, sanatate multa!