Drag mi-e Aris cand adoarme!

Ruxandra Luca, Drag mi-e Aris cand doarme!

Dupa doi ani in care numai argint viu a fost, cred ca rezervele lui Aris de energie incep sa se reduca, usor, usor. Weekendul aceasta, in seara de sambata spre duminica, puiul meu mic a adormit la ora 9. Ora 9!!! Stiu, nu poti avea idee cat de total iesit din comun si minunat este lucrul acesta, pana nu petreci cel putin 48 de ore sub acelasi acoperis cu Arisul teleghidat.

Eu si M. am zis ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap. Pai eram obisnuiti fie sa atipim inaintea lui si sa ne bazaie la cap pana ii venea si lui, in sfarsit, somnul. Fie sa il culcam cu greu, pe la 12-1, dupa care sa picam imediat lati de oboseala.

Dar asa, sa adoarma el la 9, odata cu Albert, si sa ne lase timp de o cina mancata pe indelete, de un pahar de vin alb baut in tihna si de un film bun urmarit cap-coada… Hmm… Mai auzisem de copii de seama lui Aris care se culca devreme, insa pentru noi erau un mister. Nici nu ne puteam inchipui cat de fericiti pot fi parintii lor. Ei, weekendul acesta am descoperit si confirmam: foooooarte fericiti!

21 e ora aceea ideala la care daca puiul mic binevoieste sa se culce, mami si tati pot avea o viata dincolo de parinteala. Si o viata in general.

Ne mustra constiinta ca nici duș n-am mai avut timp sa ii facem copilului. Bine ca era mancat si cu scutecul schimbat, ca numai ce l-am vazut cum se intinde pe canapea si gata, somn de voie. Primul lucru, l-am verificat sa nu aiba febra. Raceala era singura explicatie care ne trecuse prin gand. Desi era firesc sa fie obosit, doar toata ziua se intrecuse pe sine in zburdalnicii si refuzase cu inversunare somnul. Dar obosit mai fusese de n ori, asa devreme nu se mai culcase niciodata.

In general, cand adoarme, in sfarsit, dupa o zi intrega in care pot sa jur ca e pe baterii, ma uit la el si rasuflu usurata. Apoi, daca sunt inca lucida, incep sa ma topesc. Ma gandesc imediat ca poate sa imi manance sufletul cum si cand vrea, atat timp cat mi-l umple asa frumos seara.

Genele alea lungi care marginesc cei mai frumosi ochisori albastri din lume, respiratia lui linistita, manutele si piciorusele pufoase care stau pentru prima data in zi nemiscate. N-ai cum sa nu te topesti. Are grija sa iti aminteasca a doua zi de ce este el in stare, dar noroc ca vine seara si uiti din nou. Linistea lui devine si linistea ta. Nu mai conteaza nimic.

Adica, ma rog, ar mai conta sa adoarma la ora 21. Preferabil in fiecare seara. Dar acum, dupa cum ne-o fi norocul. Sanatosi sa fim! Și plini de speranta, că iata, lucrurile bune vin catre cei care sunt gata sa le primeasca. Si ah, cum mai suntem noi gata sa primim adormitul lui devreme!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.