Stateam cu Albert pe iarbă și ronțăiam mere, cu ochii pierduți in zare. M. și Aris săpau după râme, puțin mai încolo.
-Mama! începe Albert, tot cu ochii în zare.
-Da?
-Să știi ca ești a doua cea mai bună mamă din lume!
Din senin, așa. Îmi ridic privirea, mirată:
-De ce a doua?
.
Își pune mărul deoparte și se uita fix in ochii mei, ca și cum s-ar pregăti sa îmi spună ceva deosebit de important. N-aveam nici cea mai vagă idee ce era in mintea copilului meu de 10 ani. L-am privit blând și am încercat sa par mult mai liniștită decât eram.
.
–Pentru ca, vezi tu, prima nu exista. Pur și simplu nu exista. Fiecare mama este cea mai buna pentru copilul ei. Așa cum tu ești cea mai buna mamă pentru mine și pentru Aris.
Face o scurtă pauză, apoi continua:
-Chiar și mama care își bate copilul cu cureaua este cea mai buna. Știi de ce?
–Puiule… de ce?
-Pentru ca e singura pe care copilul respectiv o are. Și el știe ca e mai bine în felul ăsta decât sa nu aibă nici o mamă, decât sa fie al nimănui.
.
Doamne, fix așa mi-a spus, cuvânt cu cuvânt. Va jur, aveam pielea de găina. Ce lecție de iubire necondiționata mi-a mai dat! Am stat câteva momente sa îmi adun gândurile, apoi am luat telefonul și am scris vorbele lui, sa nu le uit și sa le pot da mai departe.
.
Pentru ca învățăm sa fim cei mai buni părinți nu din cărți și nu din teorii de parenting pe care le transformăm in literă de lege. Învățăm cum sa fim cei mai buni părinți chiar de la copiii noștri. Iar pentru ei e simplu: totul se reduce la iubire. Copiii ne iubesc necondiționat, chit că ne pierdem cumpătul in fața lor, că ii amenințam, că zbierăm, că ii pedepsim, chit că ne lasă inima sa ii lovim. Oricum am fi, pentru ei suntem totul.
.
Chit ca ii abandonam, ati vazut, peste ani, mai toți simt sa ne caute, ne iartă, ne vor. E nevoia de a ști cine ti-a dat viața, e legatura aceea mai presus de orice creată de cand eram în burta mamei si dusă în suflet atât cât suntem. In vreme ce noi, părinții, le spunem sau le dam de înteles ca nu îi mai iubim chiar și din lucruri mărunte. Pentru ca au luat 8 la mate, în loc de 9, ca jumatate din clasă. Pentru ca și-au uitat cartea acasa, pentru ca nu au intrat la liceul cel mai bun.
.
De-am învăța de la copii, de le-am oferi aceeași dragoste neîngrădită pe care ei ne-o dau din inimă și de care au atâta nevoie ca sa crească frumos. Fără să îi comparăm cu ceilalti și fara sa credem ca am avea vreun drept suprem asupra lor pentru simplul fapt ca i-am adus pe lume. De am avea încredere in instinctele noastre, de am înțelege ca suntem de ajuns așa cum suntem, de nu am mai pune presiune pe noi sau pe puii noștri… Pentru ca părințeala e mai mult iubire necondiționată decât orice altceva. Iar prin iubire se face totul.