DESPRE MARTISOARE


Ruxandra Luca, despre martisoareZilele trecute, am pornit cu Albert in cautare de martisoare. Aveam de gasit unele potrivite pentru doamne, adica doamna invatatoare si restul profesoarelor, plus altele pentru colegele lui. Da, toate colegele, nu doar cele pe care le place sau cele care il baga in seama. Mi-a calculat el vreo opt fetite si sase doamne. Buuun, plecam de acasa hotarati sa ne miscam rapid, ca apoi sa mai avem timp si de stat la o cafea (eu) si o gogoasa cu ciocolata (el).

Martisoare erau la tot pasul, unele mai urate ca altele. In toata masa de kitschiuri (cu pietricele colorate, cu pene, cu scoici, cu sclipici, cu mesaje), am reusit sa identific o taraba cu martisoare si alte obiecte frumoase, pictate manual. Vanzatorul ma asigura ca toate sunt facute de sotia lui si il cred: sunt de bun gust si nu gasesti doua identice, ca tocmai asta-i frumusetea handmade-urilor. Pentru colegele lui Albert am ochit niste martisoare in forma de fetite, iar pentru doamne, fluturasi. Fiu-miu, insa, avea alte planuri. El tinea mortis sa luam broasca testoasa din aur cu pietre pretioase si cerceii cu safire si colierul cu diamante si restul prostioarelor care, prin ochii lui de copil, devenisera bijuterii extrem de valoroase.

-Pe doamna ar bucura-o inima asta cu diamante. I-o luam? Pentru Sofia ar fi perfecta pisicuta din aur sau iepurasul sau ursuletul! Uite ca au si cutiuta! Cum, asta e gratis? Mami, auzi, cica e gratis cutiuta! A, doar daca luam martisorul? Pai bine, il luam. A, si uite pentru doamna de muzica, o vioara tot din aur! Wooooow!

Pe mine m-a bufnit rasul, in vreme ce vanzatoarele ii intretineau copilului iluzia bijuteriilor extrem de valoroase, expuse pe taraba. Ba chiar erau jignite de atitudinea mea, cum sa rad de asa minunatii? Cand sa-i explic si eu lui Albert cum sta treaba cu martisoarele din aur la 5 lei, s-a gandit copilul ca ar fi bine sa puna mana pe un bec aprins, care lumina masa cu chinezarii. Sigur ca i-a inrosit degetelul si l-a facut sa planga instantaneu si sa se vaite, de a trebuit sa-l car imediat in brate spre cea mai apropiata toaleta, ca de la atata durere mi-a spus ca nici sa mearga nu mai putea. Da-i cu apa rece, da-i cu pupici, cu imbratisari, in sfarsit vad ca se simte ceva mai bine. Nici degetelul nu mai era asa de rosu deci gata, era ca si vindecat. Profit de moment sa il asez confortabil pe o canapea din mall:

-Stai tu linistit aici pana iti revii complet, mami cumpara repede martisoarele si apoi mergem sa mancam ceva bun, ok?

-Ok… printre suspine, ca nu ii trecuse durerea chiar de tot.

Dau fuga la tanarul cu martisoarele pictate manual, aleg rapid cateva in forma de fluturasi si de fetite, platesc  si gata, respir usurata. Am cumparat ce-am zis eu ca e mai potrivit si n-a trebuit sa duc nu stiu ce munca de convingere cu Albert, care cazuse prada chinezariilor sclipicioase, ca mai toti copiii de varsta lui, din ce-am mai observat in jur. Dupa ce i-am luat gogoasa si un LEGO mic, plus l-am mai ademenit si cu un film, a uitat complet de martisoare. Abia luni seara si-a amintit de ele, cand l-am rugat sa scrie pe plicuri numele colegelor. Acum ca nu mai era altceva cu zorzoane, pietricele sau sclipici care sa-i ia ochii, i s-au parut numai bune si frumoase martisoarele alese de mine. A scris pe plicuri numele colegelor cu carioca verde, asa, de primavara, a strecurat inauntru martisoarele, a desenat o inima pe plicul doamnei, le-a pus in ghiozdan pe toate si s-a culcat linistit.

Ieri, de 1 Martie, m-am trezit si eu cu un plic de la Albert. Inautru am gasit un martisor pe care il pictase chiar el la scoala si un altul cu fluturas, dintre cele cumparate de noi pentru doamne.

-Albert, e minunat martisorul pictat de tine! Dar acesta nu era pentru…

-Ia uita-te ce scrie pe spate!

-O, ai scris M-A-M-A, iubitule!

-Pai da, deci e pentru tine!

Apoi a recunoscut ca o lasase pe doamna de religie fara martisor, pentru ca i s-a parut mai important sa mi-l dea mie. Dragul si scumpul de el, ce sa mai zic, l-am pupat de n-am mai putut. Iar doamnei aveam sa ii iau eu altul.

Azi imi spune:

-De 8 Martie vreau sa le luam doamnelor ceasuri din aur!

O, iar incepem… Sa vad cum mai scap de data asta.

Una peste alta, a venit primavara! Yeeei pentru asta! Sa fie frumoasa si calda pentru toata lumea! 🙂

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • Andrei
    04/03/2016 at 10:46 am

    alegerea martisoarelor presupune mereu rabdare multa si atentie ca sa gasesti cele cateva care arata bine 🙂

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      04/03/2016 at 12:06 pm

      da, e si o treaba de gusturi aici. Pentru copilul meu, bine aratau broastele testoase cu pietricele si tot ce era mai sclipicios, in general. 🙂 si am mai vazut destui copii si oameni mari deopotriva, la fel de entuziasmati ca el.

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.