MERG DIN NOU LA SALA!


In sfarsit, am ajuns din nou la sala, dupa 11 luni luuuuungi de pauza. Am inceput antrenamentele din prima zi a saptamanii si, desi ardeam sa scriu despre asta pe blog, am zis sa astept pana merg de cateva ori si strang ceva impresii. In orice caz, cred ca mi-am facut un cadou minunat de 1 si 8 Martie: timp pentru mine!

M-am dus cu asa un entuziasm si o emotie si o nerabdare! E lucru mare, ca-mi tanjea corpul dupa sport si la cat de activa am fost pana pe ultima suta de metri cu sarcina, faptul ca m-am oprit brusc, numai bine nu mi-a facut.

Merg din nou la clasele de aerobic, astea-s preferatele mele! In special stepul cu coregrafiile lui, o bucurie!

Am intarziat din prima zi la sala, normal, ca de cand sunt mama de doi intarzii peste tot (mereu se mai gaseste cate ceva de facut fix cand sa ies din casa si  ma intorc din drum si apoi am impresia ca nu mai reusesc sa plec niciodata).

Tarziu, dar macar am ajuns. Transpirata toata si gafaind  deja de la cat alergasem din parcare si pana la sala unde se tinea clasa de aerobic. Eram numai un zambet si-aveam atata determinare, de-am zis ca cel putin doua ore ma antrenez. Ma gandeam ca trag tare sa recuperez lunile fara sport. Mda, doua ore ziceam? Dupa 20 de minute imi venea sa plang. La propriu, sa plang, sa strig si sa fug de acolo mancand pamantul. Te-apuca ganduri de genul: “da’ nu-mi era bine acasa?”, ” ce mi-o fi trebuit?”, ” cine m-o fi pus?”, ” ce-a fost in capul meu?”, “de ce???”. Incerci sa te mai opresti sa-ti tragi sufletul, dar cand auzi trainerul ca te indeamna sa-ti pui fundul la treaba si lumea din jur se misca costiincioasa, cum sa stai locului? Mai iei o gura de apa, mai suspini putin, mai ai grija sa respiri cum trebuie si iti revii din mers. Desi nu mai am antrenament, e tare important ca in esenta cunosc miscarile, ma ajuta mult.

Stiam ca aveam sa fac febra musculara, asta era clar, dar speram sa fie, totusi, ceva suportabil, ca acasa nu ma scutea nimeni de carat si ingrijit omuletul in continuare. Trageam de mine la primul antrenament si in acelasi timp ma rugam sa ma mai pot misca dupa. Ei, prea rau nu mi-a fost, dupa al doilea antrenament, insa… Vai de mine, am zis ca m-a calcat trenul. Ma durea si ma doare in continuare tot corpul, ma doare cand rad, cand ma asez, cand ma ridic, cand merg, chiar si cand stau, se gaseste o particica a corpului care sa ma doara. Pana si muschii de la gat ma termina, ca-i folosesc din plin la abdomene (trebuie sa corectez neaparat treaba asta). La a treia clasa, m-am dus cu o febra musculara maxima si niste dureri datatoare de lacrimi, de care am reusit sa scap in timpul orei de step, numai ca apoi sa-mi revina la intensitate si mai mare.

Si-abia, abia am tinut pasul cu ceilalti. Erau, printre participante, vreo doua doamne trecute de 60 de ani care mi-au dat clasa. Ma rog, oricine era peste mine din punct de vedere al conditiei fizice. Exceptand o fata care ajunsese la sport pentru prima oara in viata si care, la finalul orei, s-a jurat ca nu mai calca pe acolo. Cand ma vedeam in oglinda rosie toata si abia respirand, nu ma recunosteam. Eu, care am tot topait pana sa nasc, eu, care adoram sportul si ma miscam cu atata usurinta, eu, care aveam o conditie fizica excelenta. Ma rog, e absolut normal ce se intampla cu corpul meu dupa aproape un an in care mai mult in casa am stat, iar cea mai intensa forma de exercitiu fizic a fost urcatul intre cele doua etaje (de nevoie, nu de dragul de a face miscare).

O invidiez pe graviduta din pozele de mai jos! Cat de tonifiata era si cate lucruri mai putea face (insarcinata in 8 luni, nu-i putin lucru). Nici jumatate dintre ele nu mai reusesc acum. Ruxandra Luca,sport in sarcinaRuxandra Luca,sport in sarcinaRuxandra Luca,sport in sarcinaRuxandra Luca,sport in sarcinaRuxandra Luca,sport in sarcina

Cristi, antrenorul, ma sigura ca intr-o luna revin la normal. Tind sa-l cred. Am fost abia de 3 ori, dar de fiecare data, in ciuda durerilor, m-am simtit mai dezmortita, mai hotarata, mai rezistenta si mai  pregatita pentru urmatorul antrenament.

De ce sa va mint, e al naibii de greu la inceput. Si de dureros! Si obositor (in loc sa ma simt plina de energie, numai as dormi dupa antrenament)! Mai am si o foame si o pofta de carbohidrati, de nu stiu cum sa le astampar, ca organismul nu e obisnuit sa consume atat si incearca sa-si refaca rezervele pierdute. Dar stiu exact ca dupa ce trec de aceste prime saptamani am sa ma simt minunat si am sa obtin de la sport exact ceea ce vreau: un corp armonios si o super stare de bine. La inceput, te intrebi ce a fost in capul tau sa vii la sport, apoi, realizezi ca nu mai poti trai fara el.

Abia astept sa revin unde eram. Muschii au memorie, observ cum in timpul exercitiilor incep usor, usor sa iasa in evidenta. E lung drumul pana la patratelele care imi decorau abdomenul inainte de sarcina cu Bebe 2, adica de acum 2 ani, dar nu imposibil. Slaba sunt, nu neaga nimeni asta. Exista totusi o diferenta intre a fi slaba si a fi in forma, nu-i de ajuns sa ai 40 de kilograme ca sa arati bine si nimic nu te contureaza mai frumos decat sportul.

Va tin la curent cu aventura mea. Si-am sa pun poze, pentru ca progrese sigur vor fi si imi doresc sa va motiveze si pe voi sa faceti o schimbare. Pentru ca se poate, chit ca ai doi copii acasa, chit ca ii cresteti singuri, cu putin ajutor din partea partenerului tau, reusesti. Stau sa ma gandesc, as fi putut sa ma reapuc si mai repede de sport. Poate cu o luna, doua, mai devreme. Dar mersul la sala implica sa lipsesc cam doua ore de acasa, poate si mai bine, asa ca am vrut sa fiu sigura ca atunci cand ma apuc de treaba, bebelusul va putea sta linistit fara mine si nu va exista nimic care sa ma opreasca din drum. Adica odata inceput antrenamentul, numai daca perseverezi si ai continuitate poti obtine rezultate. Altfel mergi degeaba.

Prima poza din postare e facuta imediat ce mi-am cumparat echipament nou pentru sala. Ca dupa o ora de antrenament, sigur nu arati asa. Adica, daca ai tras tare, esti rosie ca racul, transpirata, cu parul in toate directiile si fara prea mult chef de poze. 🙂

La final, sa rezum prima mea saptamana de sport:

frecventa antrenamente: de 3 ori/saptamana;

durata antrenament: 50 de minute;

tip antrenament: aerobic;

cum ma simt: Ma doare tooooot corpul, sunt obosita, mi-e greu sa tin pasul cu antrenorul, mi-e greu sa fac exercitiile corect.

ce e bine: simti ca faci ceva pentru tine, ti se pare ca esti mai slaba si mai tonifiata (desi n-ai cum sa vezi rezultate asa curand).

Revin cu un update saptamana viitoare!

Articole pe aceeasi tema

2 Comments

  • Irina
    04/03/2016 at 9:03 pm

    Buna Ruxandra . Te stiu de la sport de cand erai gravida . Si eu am rămas gravida odată cu tine ( cred ca tu aveai cam 6 luni de sarcina cand am rămas eu ) si văzându-te pe tine cum faci aerobic cu burtica mare m-am ambiționat si eu . Am facut si eu aerobic pana la 8 luni de sarcina 🙂 Acum bebe are 6 luni si ca si tine abia astept sa ajung la sala . Si eu alaptez, de aceea imi este destul de greu sa lipsesc cateva ore de acasă 🙂 Dar VISEZ la ziua in care ma voi reapuca de sport !!!! Plâng cand ma uit in oglinda . Nu am putut da jos kg acumulate in sarcina ( pentru ca in ciuda sportului facut , am luat 15 kg :(( ) . Dar cred si stiu ca imi voi reveni destul de repede , îndată ce reîncep antrenamentele ; plus ca imi lipsește starea aceea de euforie de dupa ora de aerobic , sau mai bine, dupa ora de Kangoo !!!!! Mult spor sa ai !!!!

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      06/03/2016 at 12:10 pm

      Irina, ce ma bucur ca mi-ai scris! Felicitari pt pui! Doamne ce bine te inteleg, dar crede-ma, mai e doar putin si ai sa poti merge si tu din nou la sport. Asa ziceam si eu, ca nu mai calc in veci pe la cursurile de aerobic, dar uite ca s-a întâmplat minunea! Kilogramele se duc, eu cred ca in curand ai sa fii mai slaba decat inainte, asa se întâmpla de multe ori. 😉 alăptare lina si pui sanatos sa ai! 🙂

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.