-Mami, maaaaaamiiiiii! Am o surpriza pentru tine!
Inchid repede laptopul, ies pe terasa si il vad ca zambeste. Scoate mainile de la spate si imi arata un manunchi de flori culese din curte.
-Iti plac?
-Sunt minunate, puiule, minunate, multumesc! Da-mi sa-ti pup manuta .
Sunt plina de entuziasm si nu-mi vine in gand alt mod rapid de a-mi arata recunostinta pentru gestul lui frumos, in afara de acesta.
-Poftim! O vrei si pe cealalta?
-Sigur ca da, da-mi-o, te rog.
Mi le intinde frumos. Se lasa acoperit de pupici pe ambele manute, apoi imi spune foarte serios:
-Vezi ca eu cu mainile astea am prins rame mai devreme si le-am indesat in borcanul cu noroi.
-Sfarsit-
LATER EDIT: Ma dau in vant dupa florile de la Albert, papadii, buruieni, ce-or fi ele, daca vin de la copilul meu sunt perfecte. Mai putin placut mi se pare, insa, sa acoperi de pupici doua manute care umblasera pe rame si prin noroi toata dimineata. Stiti ce spun? 🙂