In cartierul nostru, exista o casa mare si frumoasa, cred ca e cea mai mare din zona. Are o gradina superba, o piscina imensa cu pod deasupra si cu multe jucarii gonflabile care plutesc in apa, un jacuzzi, o zona de jucat baschet si plimbat cu bicicleta la intrare, plus alte minunatii care se zaresc prin gard. Ori de cate ori trecem pe acolo, Albert ma intreaba daca nu e de vanzare casa, sa o cumparam noi, ca sa ne balacim toata ziua in piscina.
Tot la noi in cartier, exista o casa care, de zece ani de cand ne-am mutat aici, este in constructie. O casa micuta cu o curte la fel, cu pereti netencuiti si cu gard din sarma. Au si ei piscina, doar ca e dintr-aia gonflabila si adanca pentru o baie la picioare si atat.
In casa mare, nu am vazut niciodata miscare. Trec zilnic prin dreptul ei, e in drumul meu: curtea e mereu goala, piscina la fel. Nu rade nimeni, nu se balaceste, nu sta la soare, nu se joaca. Casa e locuita, au cel putin un copil, dovada jucariile si bicicleta mica din curte, seara se vad lumini aprinse, vine cineva sa tunda iarba, totul e ingrijit la milimetru, piscina e si ea curatata, se goleste toamna, se reumple cum vine caldura. Doar ca nu pare sa se bucure cineva de toate astea.
In casa mica, in schimb, vad mereu forfota si aud cum se impletesc glasuri vesele de copii si adulti. Seara fac gratar si apoi ii vad cum se joaca impreuna sau cat mama intinde rufele si tatal isi face de lucru prin gradina, copiii topaie in jurul lor. In weekenduri isi racoresc picioarele in apa din piscina gonflabila si se bronzeaza intinsi pe unicul petic de iarba din curte. Stau mult acasa si pare sa le fie tare bine asa, e o armonie acolo care iti face pofta de viata.
Vedeti, important e nu cat ai, ci cum stii sa te bucuri de ceea ce ai. Motive de a fi recunoscatori avem cu totii, numai sa deschidem ochii si sa le vedem. Bogatiile de pe lume nu iti garanteaza fericirea. Si acum chiar nu stiu cat de fericiti sunt cei din casa mare pentru ca, asa cum va spuneam, nu ii vad vreodata, dar familia din casa mica si neterminata pare intr-al noualea cer.
Fericirea ti-o construiesti singur si e o treaba de perspectiva, poti alege sa vezi jumatatea plina sau jumatatea goala a paharului. Cred ca e important sa avem vise si sa facem tot posibilul sa le transformam in realitate, dar in acelasi timp e tare important sa ne bucuram de lucrurile mici pe care le avem si care ne fac fiecare zi mai frumoasa.
Stii ca esti fericit, spune psihoterapeutul Constantin Cornea, daca te simti implinit, echilibrat, satisfacut, apreciat, iubit. Numai ca toate deodata se intampla intr-o singura situatie: atunci cand esti indragostit. Doar in acel moment esti fericit fara sa fi facut ceva in acest sens. Altfel, fericirea tine de tine, o poti visa, construi si implini.
Ani intregi nu am stiut nici eu sa ma bucur de nimic. Mergeam in hoteluri de 4 stele, visam sa fiu in unele de 5, eram intr-o relatie stabila cu un om care ma iubea pana la cer si inapoi, ma uitam cu jind la prietenele mele singure, mereu visam si voiam pe dos decat aveam. Si ce imi aducea asta? Multa neimplinire. Eram complet paralizata cand venea vorba de prezent, nu ma puteam bucura de nimic din ce aveam pentru ca imi zbura mereu gandul la ce as putea avea. La cai verzi pe pereti, la situatii ipotetice si idilice, la cioara de pe gard in loc de vrabia din mana.
Apoi am facut un copil, mi-au iesit doua masele de minte, am facut si al doilea copil si am ajuns la o maturitate pe care daca as fi avut-o la douazeci de ani, tare bine mi-ar fi fost! Inca din adolescenta sa fi inteles ca eu chiar aveam totul, asa putin cum mi se parea ca am, si chiar aveam toate motivele sa rad zilnic cu gura pana la urechi si tot imboldul sa lupt sa ajung unde visam…
Dar niciodata nu e prea tarziu sa incepem sa ne bucuram de piscina noastra gonflabila ca si cum ar fi ditamai piscina luxoasa cu pod deasupra, saltele in forma de lebada inauntru si jacuzzi langa. Sa fim fericiti acum, nu maine. Maine e incert, in vreme ce acum e mult mai frumos decat iti permiti, adesea, sa vezi.
Bine ca te uiți in curțile oamenilor in loc sa îți vezi de a ta!
Adina, sunt oameni, lucruri, situatii care pur si simplu iti apar in cale, fara sa ii urmaresti, fara sa ii cauti, dar iti apar sa iti deschida ochii si sa iti ofere niste lectii pretioase de viata. Pe care cred ca e important sa le primesti si, daca poti, sa le si dai mai departe.
O fi vecina ta..😅..fara suparare..dar de asta avem ochi…sa vedem….
Ești o mămică minunată și să îți dea Dumnezeu multă sănătate alături de familia ta minunată!!!Multumesc de sfat să ști că am învățat ceva 😘
Multumesc tare, Larisa! Asa ma bucur!
Ce comentariu idiot!
Te simti:))
Ce mai comenteaza unii,ca te uiti in curtea altora,ca nu stiu ce ,ca nu stiu cum,de aceea avem.ochi,sa vedem…
Mi se pare frumos ce ai scris, Ruxandra! ❤️ Sunt lucruri pe care simteam nevoia sa le aud.
Ce ma bucur, multumesc!
Adevărat!
Multumesc!
Sa stii ca azi mi s-a intamplat ceva frumos: pagina mea de FB a ajuns la 100 de LIKE-uri, da, doar 100, dar stii ce am simtit, pe langa bucuria atingerii acestui numar rotund? Am simtit ca acesti 100 de oameni (cu mine cu tot 🙂 ) au gasit interesant ce scriu eu acolo si acum mi se pare ca am si mai multa responsabilitate sa nu le pierd timpul, timpul ala de care vorbesti tu (te pot tutui, nu?), timpul ala minunat de petrecut cu familia si de balacit intr-o piscina mica gonflabila 🙂 Mi-a placut maxim aticolul 🙂
Multumesc tare! Si wow, super, la cat mai multi prieteni virtuai si reali si la cat mai multe bucurii mici care fac fericirea aia mare! 🙂 A, si super inspiratie sa ai!
🙂
Ce frumos ai scris.E atat de adevarat.
Multumesc, Irina, ma bucur mult ca ti-au placut randurile astea!
Ști cum se zice „dă-i omului mintea cea de pe urmă”.
Cred ca definitia fericirii este mai degraba bucuria si plenitudinea vietii. Cred ca cineva poate sa fi realizat multe in viata fara sa fie de fapt fericit. Nu cred ca lucrurile de pe pamant ne fac fericiti prin ele insele. Cred ca oamenii inteleg macar in parte regulile dar nu stiu unde, cum sa caute fericirea.
Acestia sunt anii cei mai linistiti…
E bine cand ne putem bucura. Cand nu ne mai bucuram…
„La donna e mobile”… Oare?
Aparentele pot insela… E usor sa ii judecam pe ceilalti, fara sa stim nimic despre viata lor. O casa mare si frumoasa nu inseamna neaparat a avea totul…Si nici ca proprietarii nu se stiu bucura de ceea ce au… Si eu, din pacate, i-am judecat uneori pe cei din jur, fara sa cunosc prea multe despre ceea ce am judecat si cand am aflat mai multe detalii mi-am dat seama ce mult am gresit gandind astfel…