Când faci pe diva

cand faci pe diva

Nu tin minte nume, zile de nastere, numere de telefon (nici macar numarul meu nu il stiu pe de rost, ca sa intelegeti), dar retin figurile oamenilor. Si mor pe la evenimente cand vad cum unii fac pe dracu’ in patru numai sa iti evite privirea si sa nu te salute. Aici ma refer la oameni care te stiu clar, dar prefera sa pretinda altceva din motive care ma depasesc.

Eram chiar recent la un eveniment dintr-asta maxim monden cu o prietena draga si vedem o tipa cu care am vorbit amandoua de enspe mii de ori (ultima data chiar cu o zi inainte), am avut proiecte comune, am stat la aceeasi masa, lucram cu aceiasi oameni. Ideea e ca tipa asta nu mai stia cum sa isi tina ochii in telefon, pe pereti, in pamant, peste invitati sau sa inconjoare jumatate de sala, doar ca sa nu treaca pe langa noi si, Doamne fereste, sa fie nevoita sa spuna sau sa raspunda la „buna!”.

Care e treaba? Mai mare efortul sa eviti privirea cuiva, sa tot fugi din calea lui si, in final, daca e totusi sa te ciocnesti cu respectivul, sa mimezi uimirea: vai, habar n-aveam ca esti aici! Mda, ce surpriza! Crede-ma,  nu esti cu nimic mai prejos daca saluti, din contra, eu cred ca (si) acolo se vede calitatea omului.

A, dar cea mai tare faza! Eram prin iarna la o petrecere si recunosc o tipa de pe Facebook. Nu ne mai vazusem in viata reala, dar imi da like la 90% din ce postez pe contul personal (si eu postez acolo, nu ma joc), deci de asta o si stiu. Mai mult decat evident ca si ea ma stie. Ma rog, ideea e ca ne nimerim una langa alta la bar si cineva ne face cunostinta. Ma bucur, zambesc, intind mana si ii spun:

-A, dar noi ne stim… ea nicio reactie… de pe Facebook… ea nimic. Intr-un final, ma lasa masca. Se uita la mine ca la un rahat (eu asa am simtit, acum femeia s-o fi uitat cu drag si sunt eu sensibila), isi da ochii peste cap si zice:

-Nu stiu, ma rog, daca spui tu. Eu sunt… si-si rosteste numele apasat, de parca ar fi zis ca e regina Angliei.

Pfoai, asa rau mi-a parut ca in loc sa fac si eu pe pretioasa, m-a dat prietenia afara din casa. Dar nu pot altfel, jur ca nu pot, cum sa pretind ca nu te stiu, cand esti toata ziua pe contul meu, imi apar mereu notificari cu reactii de la tine. Stii cine sunt, stiu cine esti, e simplu ca buna ziua. Si chiar nu e diferenta ca de la cer la pamant intre poze si realitate, ca sa nu ma recunosti cand ne nimerim fata in fata.

Una peste alta, mi-ar placea sa fim mai putin dive si mai mult oameni.

4 comentarii pe “Când faci pe diva

  1. Florina spune:

    Stai ca asta-i buna rau, treaba asta o s-o fac si eu super premeditat cu prima ocazie cand ma voi intalni cu o fiinta de la HR care, la interviu m-a facut sa ma simt pe mosia ei desi ma stia de la un eveniment pe HR, dar am inteles ca e faza de invidie pentru modul cum s-a purtat. Dar, sincer, asa o sa fac pe proasta ca n-o cunosc, mama, dar pana la capat merg. Referitor la ce spui, da, te inteleg, e greu sa fii fițoasa cand esti o persoana sincera si deschisa, lasa ca ea a pierdut, nu tu 🙂

    • Ruxandra Luca spune:

      Da, fix asa am zis si eu, sa vezi ce o ignor pe X in stil mare la evenimentul de maine. Si apoi am dat fata in fata cu X la eveniment si tot eu am salutat-o ca de, nu m-am putut abtine. Nu pot si gata.

      • Florina spune:

        Ha-ha, stai ca-mi activez si cornitele de Capricorn din cand in cand si pun masc aindiferentei, atat, nepasare, ignorare ca asta doare cel mai tare 🙂 Deci eu zic ca poti si tu data viitoare, pe bune, de salutat nici intr-un caz, nu-mi cer niciodata scuze si nu fac niciodata primul pas daca stiu ca eu nu am gresit, e regula si e fara exceptii :)In plus, am alte planuri acum decat HR 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.