E cuminte bebelușul?

Cum dau cu ochii de o proaspata mama, pe multi ii mananca undeva sa intrebe: Si, cum e bebelusul, CUMINTE?

-Nu, e obraznic tare, bea, fumeaza, injura si pierde noptile prin cluburi. Ei, asta ar fi un raspuns fain.

Pe bune acum, ce inseamna ca un nou nascut e „obaznic”? Daca striga dupa pieptul cald al mamei si dupa bratele ei, daca vrea sa fie alinat, iubit, hranit, schimbat? Daca se trezeste de doua-trei ori pe noapte ca sa ceara lucrurile astea?  Nu-i ca si cum puiul de om si-a pus in cap sa te terorizeze, el are pur si simplu un program de somn si de alimentatie diferit de al tau.

Cu cat copiii cresc, durata si calitatea somnului se modifica, astfel incat pot dormi perioade mai lungi. Bine de retinut, totusi, ca bebelusii difera, iar daca unii se strezesc mai des si plang mai mult decat altii nu inseamna ca e vina cuiva, asa cum ne asigura specialistii in somnologie pediatrica. In loc de „dresat” somnul copilului prin tot felul de metode care promit marea cu sarea, mai degraba plecam la drum cu asteptari realiste, bine informati si gata sa respectam ritmul si nevoile puiului nostru.

Imi amintesc ce fain ne-a explicat lucrurile astea Laura Markham (expert in parenting de renume mondial), acum cativa ani, la un eveniment. Cel mai important lucru pentru puiul de om este sa dezvolte incredere, ne-a spus Dr. Markham.

In momentul in care se trezeste si simte foamea, creierul bebelusului il avertizeaza ca este o urgenta: „Am nevoie de mancare, o voi primi chiar acum, iar pentru asta voi fi cat se poate de galagios”. In mod normal, parintele reactioneaza: „Nu pot indura plansul, ii voi satisface nevoile imediat!”

Continuam sa existam ca rasa tocmai datorita acestei reactii pe care parintii o au de cand lumea.

Ce se intampla in creierul emotional in momentul in care reactionam imediat la nevoile copilului? Ei bine, puiul de om primeste niste mesaje minunate: „Am mancare, nu voi muri de foame, aceasta persoana ma hraneste, cand plang pot conta pe ea sa imi ofere hrana, lumea e un loc frumos, oamenii sunt buni, pot avea incredere in ei.”

Data viitoare cand copilul plange, informatia ramane stocata in creier: „Imi amintesc vag ca cineva a avut grija de mine data trecuta cand mi-a fost foame… si acum mi-e foame. A, ea e cea care ma hraneste! Acum ma pot opri din plans, a venit!”

Astfel, copilul isi dezvolta abilitatea sa se linisteasca singur atunci cand e suparat. De aceea, cand va avea 3 ani, isi va răni genunchiul la locul de joaca si i se va parea ca e un capat de tara, ii va fi de ajuns sa isi vada parintii ca sa se linisteasca: Vin spre mine, voi fi bine! Acesta este copilul maleabil, descurcaret. Si asta vrem sa isi dezvolte cel mic: increderea in el!

Bun, deci bebelusii nu sunt cuminti sau obraznici, sunt doar diferiti. Cei care se trezesc de doua ori pe noapte nu sunt mai obraznici decat cei care se trezesc de trei ori pe noapte. Tot asa cum nu se obraznicesc brusc daca au avut noapte mai dificila din pricina dintisorilor si ti-au dat trezirea la sfert de ceas.

Ca o concluzie, ce-ar fi ca data viitoare cand dam cu ochii de o proaspata mamica, in loc de: E cuminte bebelusul? sa intrebam: Cum esti?, Cum sunteti?, Cum va descurcati? sau alte variatii pe tema asta. Bonus, vezi daca parintii au nevoie de ceva. Si daca iti spun ca da, incearca sa ii si ajuti cu ceva-ul respectiv. Ai sa vezi ce bine te simti dupa. Clar mult mai bine decat daca i-ai judeca sau le-ai da sfaturi nedorite.