Lui Aris ii e tare draga doamna lui educatoare. Desi a preluat de curand grupa, a știut cum sa ajungă la sufletul copiilor. Imi povesteste mereu ce draguta este cu ei si ce activitati frumoase fac impreuna, iar in felul asta stiu ca il las pe maini bune in fiecare zi.
.
Nu departe acum, in vacanța de Paste, mi-a spus ca ii este dor de doamna.
.
-Sun-o, m-a rugat, vreau sa ii zic niste vorbe de iubire, a insistat. Pana la urma i-am trimis un mesaj cu ganduri bune de la noi si o inimioara rosie de la el si a fost multumit.
.
Bun, trece și vacanța, se întoarce la gradi, însă după prima zi îl aduce taica-su acasă îngândurat. Încerc sa scot de la el ceva:
.
-Puiule, cred ca ai avut o prima zi minunata la gradi. Face o pauza, apoi mormaie:
-Am avut… dar mi-a fost dor de doamna.
-Pai și, crezi ca ei nu i-a fost de tine?
-Ba da, dar…
-Dar ce?
-Dar nu mi-a spus asta.
-Cred ca ti-a aratat, totusi.
-Da, dar nu mi-a spus.
.
Si asta a fost o lectie pentru mine, una din multele pe care Aris reuseste sa mi le ofere, astfel incat sa pot fi un parinte mai bun pentru el. Copiii au nevoie sa auda ce simțim. E important sa ne punem in cuvinte trairile, daca vrem sa poata face si ei acelasi lucru, daca vrem copii bine dezvoltati din punct de vedere emotional si plini de incredere ei.
.
Conteaza sa rostim acel „te iubesc” sau „mi-ai lipsit” sau „ce fericita sunt ca ne jucam impreuna”. Ei poate ne citesc iubirea in ochi, poate vad in gesturile noastre cat le-am dus dorul, poate ne inteleg fericirea din zambetul larg, dar nu e mereu suficient. Tot asa cum au nevoie sa auda si „sunt trista acum”, „sunt obosita, as prefera sa ne jucam mai tarziu” sau „imi pare rau ca am tipat la tine”. Astfel incat sa ni le poata spune, la randul lor, pe toate, si bune si mai putin bune, iar noi sa gasim o cale sa ii ajutam si sa ii ghidam.
Sa nu uitam ca relatia deschisa pe care ne-o dorim cu puii nostri se cladeste in timp, inca din primii ani de viata.