Ați văzut? Cum rămânem gravide și încep să ni se rotunjească burțile purtătoare de bebeluși, cum le comparăm. A mea era mereu considerată prea mică față de altele care aveau tot 20 de săptămâni sau 30 de săptămâni sau câte aveam eu în momentul respectiv.
-Vai, ce burtă mică ai, o fi bine așa? mă întrebau mamele. Era bine, da, atât timp cât medicul mă asigura ca eu și copilul suntem sănătoși, mergeam pe mâna lui. Așa a fost burta mea, mai mică in primele luni, la toate cele 3 sarcini, iar pe ultima sută de metri a crescut cel mai mult.
.
Într-o zi, un coleg s-a gândit chiar să-mi spună, ca să vedeți ce le mai poate trece oamenilor prin cap, ei bine, s-a gândit el sa-mi spună ca sigur nu am destul lichid amniotic și că era îngrijorat pentru bebeluș. Iși amintea ca soția lui avusese burta mai mare, iar din ochi așa și din experiența lui de economist, a mea nu părea a fi ok. Nu m-am consumat, am râs și mi-am văzut de sarcină. Fetița noastră a venit pe lume sănătoasă, lichid amniotic a avut suficient, ba chiar medicul ne-a spus, in săptămâna 40, ca este atât de “bine perfuzata”, încât se va naște mai târziu decât estimase inițial.
.
Am observat că, mai nou, comparăm mărimea scutecelor purtate de copiii noștri: Al tău este încă la numărul 1, al meu poartă deja 2-3-4-100, deși e mai mic. Și-asta ce-o fi însemnând, adică mărimea de la scutece e un indicator pentru ce? Pentru sănătatea, copilului, pentru inteligența lui, pentru cât de repede va merge, va vorbi, va obține un job bine plătit?
.
Înainte de faza asta cu scutecele, am primit sute de mesaje prin care eram întrebata cu câte kilograme s-a născut fetița mea. Apoi câte are la o luna, la două sau acum, la 3 luni. Este curiozitatea pe de o parte, înțeleg, dar în general, oamenii vor sa știe lucrurile astea ca să poată face comparații, de parca ar ajuta in vreun fel.
.
Pe Ava au măsurat-o și au cântărit-o la naștere, apoi, din nou, la controlul de 2 luni. Atât. Până la următorul control, cel de 4 luni, eu nu o mai cântăresc și nu o mai măsor. Habar n-am câte kilograme are acum, dar îmi dau seama că se dezvoltă frumos, mă uit la haine ca îi rămân mici imediat, mănâncă și doarme bine, se pufoșește în fiecare zi.
.
S-a născut cu 3,4 kilograme și a luat nota 10. Este un copil normal, încadrat bine in graficele de creștere, deși mi s-a tot scris că pare mică. La controlul de 2 luni avea 5,3 kilograme. Este sănătoasă tun, medicul m-a felicitat pentru asta și mi-a trecut acolo, la recomandări, sa continui sa o alăptez exclusiv și sa o iubesc mult. Ceea ce fac mereu și-aș fi făcut oricum.
.
Încerc să nu o compar cu nimeni, nici măcar cu frații ei, pe când aveau aceeași vârsta. Ea e ea, se dezvolta in ritmul ei și o face foarte bine. Ascult de instinctele mele și de recomandările doctorului, în rest, nu vreau să îmi bat capul cu nimic. Nu ma stresez cu cât mănâncă, dacă o fi sau n-o fi bun laptele meu, dacă alți copii de vârsta ei sunt mai lungi, mai pufoși, mai cu păr și așa mai departe. Pe cine ar ajuta, de ce să punem presiune pe o perioadă atât de frumoasă și firească din viață, bebelușia puiului nostru? Poate aici își spune cuvântul și experiența, deși nu-mi amintesc să fi fost prea panicată nici la băieți. Nici nu mai rețin la ce vârstă au început să meargă sau să vorbească și nici nu am considerat aceste lucruri drept semne de mare inteligență.
.
Sa ne vedem de copiii noștri, eu așa as zice. Fiecare mamă sa se preocupe de sănătatea puiului ei, să îi respecte ritmul de dezvoltare, să îl ajute, sa îl stimuleze, sa îl încurajeze să crească frumos, dar să nu îl compare decât cu el însuși. Să vadă ce mult a crescut față de cum era acum săptămână, o lună, un an, nu față de copilul mamei X de pe Facebook sau al mamei Y de la etajul 2.
Copii sănătoși sa avem!
Sunteti superbe! Gura lumii nu o s-o oprim niciodata. De obicei oamenii care nu sunt multumiti de viata lor personala cauta sa se bage in a altora. La fel am patit si eu, mai ales ca slabisem in jur de 10kg(am avut sarcina toxica), iar burtica abia la 7 luni s-a vazut.
Am nascut o fetita perfecta de 3 kg, care acum are 3 anisori si e sanatoasa si voioasa😊
Sa va bucurati una de alta, sa fiti sanatosi cu totii si sa va iubiti neconditionat.
Sunt total de acord cu tine. Nici eu nu îmi cântăresc bebelușa acasă, dar la fel ca și tine, o văd cum crește oricum ☺️ iar daca fetița ta era considerată mica la 3.3kg, fetiței mele născută cu 2.8 kg ce i-ar mai fi zis?! Atât timp cât medicul zice ca totul e bine, la fiecare control, altceva nu mai contează. Să crească mare Ava!
Doamne,cât mă bucur că cineva mai are bun simt si mintea acasă.
Foarte bun articolul, imi pare bine ca atragi atentia asupra acestei probleme care este intalnita foarte des la noi.
multumesc mult!