Eram la munte iarna asta si vizitam zona, cand am inceput sa resimt efectul celor cinci pahare cu apa plata la temperatura camerei baute pe stomacul gol, cu gandul ca ma hidratez si fara gandul ca voi face pipi la sfert de ceas. Nici o toaleta pe o raza de multi metri, exceptand-o pe cea de la singurul restaurant din zona. Care baie era exclusiv pentru clienti si avea o coada serpuita pana in fata cladirii, fara exagerare. Existau doua veceuri mari si late, un lucru totusi rezonabil, caci sigur nu-si doreau sa fie toaleta publica, ci restaurant, cum va spuneam.
Asteptatul la coada asta interminabila mi s-a parut o solutie mai buna decat pipi in boscheti, asa ca am cumparat rapid un ceva mic de la bar, cat sa devin clienta si sa nu imi nege careva accesul la mult ravnita lor baie. M-am asezat in spatele ultimei persoane de la rand, cu gandul ca sigur va fi mai simplu si mai bine decat parea. A fost mai rau.
Ca melcul inaintam… Mi-a trecut de cateva ori prin cap sa atac toaleta domnilor, unde nu se ingramadea nimeni, dar am lasat-o ca ultima solutie, caci inca rezistam.
Fixasem cu ochii usa de la baia fetelor si urmaream desfasurarea de forte. Ciudat mi se parea ca toate erau maxim nerabdatoare pana se vedeau inauntru.. Si ce mai pufaiau, si ce-si mai dadeau ochii peste cap, si ce mai comentau ca nu e posibil asa ceva. Apoi le venea randul si uitau sa mai iasa. Fara exceptie.
Ma gandeam: frate, cat dureaza un pipi mic, acolo, cu spalat pe maini cu tot? Ca doar nu le apucase pe toate durerea de burta, 12 femei una dupa alta. Mi-am inchipuit ca se pieptanau, se machiau, se mai uitau in oglinda, se mai gandeau putin la nemurirea sufletului si abia apoi ieseau, in sfarsit, eliberand toaleta pentru urmatoarea vezica plina de la rand.
Mama, si cand vrei pipi, dar n-ai veceuri la indemana, timpul trece de zici ca sta in loc. Incepe mintea sa iti croseteze imagini cu lichide fara numar date pe gat si ajungi sa te simti ca un balon gata, gata sa explodeze. La un moment dat, mi-am imaginat un robinet care curgea si care se transforma in rau si raul in cascada si cascada tot curgea cu spume si curgea si nu mai pleca din mintea mea, tot asa cum nici coada de la toaleta nu parea sa se micsoreze. Nu stiu daca voi patiti dintr-astea, dar mie mi se intampla mereu. Ma mai luase si o sete de mi se uscase gatul si ma gandeam cum ironia sortii sa imi fie asa sete cand voiam asa pipi? Tocmai ce va spuneam ca le patesc mereu.
Bun, dupa ce astept un timp care nu stiu cat o fi fost in viata reala, caci in mintea mea a parut o zi, mi-a venit randul la baie si am zis ca nu-i adevarat. Am strigat un yuhuuu! in minte cat m-au tinut plamanii imaginatiei mele si am intrat hotarata sa ies in doi timpi si trei miscari. Acum poate va asteptati sa fi existat ceva in toaleta respectiva care sa ma intarzie pe acolo, dar nu, toate erau la locul lor, cat sa te desfasori imediat si sa iesi. Ceea ce s-a si intamplat.
Cand au vazut ca usa se deschide asa de repede, adica la jumate din timpul preconizat de asteptare dupa fundul meu, vreo doua doamne care stateau la rand mai in spate, englezoaice cred ca erau, au inceput sa aplaude. Nu-mi mai aplaudase cineva un pipi de vreo 30 de ani, de cand eram bebelusa, traiam deci un moment important: am ridicat capul, am indreptat spatele si am iesit din restaurant in aplauzele timide ale doamnelor si sub privirile ingrijorato-revoltato-intrebatoare ale celorlalti. Cu promisiunea catre mine ca nu mai beau nimic in ziua respectiva, chit ca mor de sete.
foto: google