Ce se poate intampla cand iti lasi masina pe mana valetului de parcare

Ce se poate intampla cand iti lasi masina pe mana valetului de parcare

De cate ori merg intr-un loc cu valet parking (adica rar), nu-mi vine sa las cheile de la masina. Nu ca ar pleca oamenii sa dea o tura prin cartier cu masina mea (desi au mai fost cazuri). Dar am acolo ochelari de soare, sticle cu apa, glossuri, nebunii peste tot si pur si simplu nu vreau sa isi bage un strain nasul prin ele. Plus ca poate strica ceva foarte usor, dupa care numai ce il vezi cum da din umeri.

Tin minte cand am fost prima data cu Albert la Marriot si ni s-au cerut cheile de la masina, fiu-miu a intrat in panica:

Mami, ce face domnul, ne fura masina?

-Doar ne-o parcheaza, puiule.

Miercuri a fost ziua mea si doua prietene dragi m-au scos la cina. Restaurantul foarte dragut, mare fita, cum radeam cu fetele. Desigur, oferea servicii de valet parking (adica niste domni zgribuliti cu  fesuri trase pe frunte, care tasneau cum te vedeau). Doar ca parcarea era semi goala si, cel mai probabil, asa avea sa ramana pentru tot restul serii. Puteam sa imi parchez singura masina linistita, fix in gura restaurantului.

Domnul de la parcare imi face semn sa cobor geamul:

-Va parcam noi masina!

N-aveam niciun chef sa ii las cheile. Ma uit la prietena mea care statea pe scaunul din dreapta. Imi face semn sa i le dau. Ezit. Incep sa caut prin cotiera glossurile, actele si ce mai aveam de indesat in geanta si de luat cu mine in restaurant.

-Da-i, fata, cheile, ce ai? Ce crezi ca-ti face la masina?

Da, chiar asa, ce putea sa faca? Ii dau chiele si intram la cina. Mancare buna, ras mult, seara placuta, nota de plata piperata. Venise timpul sa mai mergem si pe la casele noastre.

Dupa ce ii indes domnului cu parcarea o suma decenta in buzunar, cat sa nu se uite stramb la noi, imi iau masina in primire. Dupa cativa metri, masina incepe sa ma avertizeze ca e frana de mana trasa. Tipa intr-un asa hal, de nu puteam conduce.

Cum e cu frana asta de mana… Masina mea e automata. Eu nu trag in vecii vecilor frana respectiva, nu e nevoie. Ei, omul de la parcare a simtit sa o faca.

Am plecat din fata restaurantului, am condus cativa metri, dupa care ne-am oprit, ca la galagia pe care o facea masina, era clar ca aveam o problema. Incerc sa rezolv cu frana de mana cum stiam ca se face, nimic, masina continua sa urle. La mers nu se simtea nimic.

Ne intoarcem in zgomotele alea sa ii intrebam pe distinsii domni de la parcare ce imi facusera la masina.

-Noi, doamna? Nimic. Nici n-am atins-o.

De atins o atinsesera, ca mi-o parcasera.

-Ati tras frana de mana, le spun, si uitati cum face acum.

Noi? N-am tras nicio frana de mana.

Ok, totusi, v-am dat-o in perfecta stare, acum imi semnaleaza o problema si habar nu am cum sa o rezolv. Va rog sa ma ajutati!

Se urca unul dintre ei la volan, merge cativa metri cu masina, aude si el cum urla si vede semnul de avertizare de la bord. Mai trage o data frana de mana, apoi o da la loc. Masina continua sa tipe. Concluzioneaza ca nu e vina nimanui si ca putem pleca linistite.

Cum sa plec cu ea asa? O auziti cum face? Mi-e imposibil sa conduc. Cand v-am lasat-o nu avea nicio problema!

-Doamna, nu-i vina nimanui. Masina n-are nimic. Senzorul e stricat. Mergeti linistita!

Acum, puteam parlamenta cu ei ore bune, dar stiam ca o cauza pierduta. Era foarte tarziu, se lasase un ger de inghetau pietrele si copiii ma asteptau acasa, deci voiam doar sa rezolv situatia. Iar oamenii astia nu aveau de gand sa ma ajute.

Ne-am departat cativa metri cu masina, am tras din nou pe dreapta si am inceput sa caut solutii cu prietena mea. Dupa nenumarate indicatii date prin telefon de diversi cunoscuti, fara niciun rezultat, un prieten de-al unui prieten trimite un prieten sa ne ajute. Omul era profesionist.

Treaba s-a dovedit simpla: probabil cel care ne parcase masina trasese frana de mana mai tare si se blocase. Era nevoie doar de o sincronizare buna intre mana si picior ca sa o dai la loc. Altfel, declansa senzorul. Daca am fi condus cu ea asa, cum fuseseram indemnate, stricam de tot si masina, ne puneam si pe noi in pericol.

Plateste-i omului care ne-a eliberat frana deranjul si porneste, in sfarsit, spre casa, dupa mai bine de o ora si jumatate de stres. Minunat mod de a-mi incheia ziua. Pana am ajuns acasa, copiii dormeau tun, nici nu am mai apucat sa ii pup.

A doua zi, revin cu un telefon la restaurantul unde luasem cina, sa le povestesc de problema intampinata. Domnisoara de la telefon era probabil de la PR, nu s-a recomandat, mi-a spus doar ca pot discuta cu dansa orice.

I-am explicat din start ca singura mea intentie este sa semnalez o problema, in speranta ca o vor remedia, astfel incat sa nu mai treaca si alte persoane prin ce trecuseram noi in seara precedenta.

Am contiunat sa ii spun ca nu mi se pare normal ca angajatii lor, carora le lasasem masina cu toata increderea, sa se spele pe maini de orice responsabilitate. Omul iti da masina in perfecta stare de functionare, se intampla ceva cat e in grija ta, il ajuti sa remedieze problema. Nu negi orice implicare si il indemni politicos sa faca pasi. Noi nu reprosam nimic, doar ceream ajurorul.

Domnisoara si-a cerut scuze si mi-a multumit pentru telefon. Mi-a promis ca discuta cu respectivii angajati, dar ca era foarte posibil ca ei sa fi tras frana accidental.

-Domnisoara, ii spun, intelegeti ca nu asta era problema? Accidental, neaccidental, au spus ca nu au gresit cu nimic si ne-au indemnat sa plecam. Daca am fi mers asa, stricam si masina, ne puneam si in pericol. Firesc era sa ne ajute sa gasim o solutie. Am ajuns sa platim in primul rand valetul care ne-a dat peste cap masina, apoi specialistul care ne-a ajutat, plus timpul pierdut, stresul nostru…

-Da, ne pare rau… a venit raspunsul simplu al domnisoarei.

Puteti va rog sa ma sunati inapoi, continui eu, sa imi oferiti un feedback? Ce ati discutat cu colegii dumneavoastra, care a fost deznodamantul?

Mi-a spus ca “da” cu jumatate de glas. Nu m-a intrebat cum ma numesc, sigur nu a memorat pe nicaieri numarul meu. Si mai sigur nici nu s-a obosit sa vorbeasca cu cei care mi-au parcat masina. Sau daca a facut-o, trebuie sa fi auzit aceeasi placa cum ca ei nu au gresit cu nimic. Si toata lumea si-a vazut de viata linistita. De sunat inapoi cu vreun feedback, nici gand.

Deci cam asa sta treaba cu valet parkingul asta. Daca se intampla ceva cat iti lasi masina in grija lor, oamenii se spala frumos pe maini. Si angajatii respectivi, si reprezentantii locatiei. Ce sa faci, cu cine sa te certi? Ii pasa cuiva ca tu ai pierdut timp si bani ca sa iti faci masina data peste cap de ei?

Pai mai am curaj data viitoare sa le-o las? Ei, si daca nu le-o lasi, incep discutiile, ca n-aveti voie sa parcati altfel, ca noi mutam masinile in permanenta ca sa aiba loc toti clientii si asa mai departe.

Solutii ar fi cateva: sa stai in casa, sa eviti locurile cu valet parking, sau sa se schimbe ceva si sa stii ca iti poti lasa masina linistit pe mainile unor straini. Ca oamenii inceteaza sa dea din umeri, isi asuma responsabilitatea si au grija de clinetul lor pana la capat, cum e firesc.

sursa foto aici

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.