Iar e ziua mea

Ruxandra Luca, ziua mea

Iar e ziua mea si iar pica prost. Ca in fiecare an. Ai zice ca m-am obisnuit cu situatia pana acum… Teoretic, am mai imbatranit putin, practic, nu-mi bat capul cu asta. Ma simt minunat. Nici nu a venit bine miezul noptii, ca m-a apucat o stare de bine inexplicabila.

Forfota din jurul meu era in toi. Copiii topaiau pe pat, eu reusisem sa fac un dus pe fuga si incercam sa ma indes in niste pijamale pufoase cu stelute.

Copii, e ziua mea!!!

Asa mi-a venit sa le strig astora mici la cateva minute dupa ora 12. Aris n-a reactionat in niciun fel, iar Albert m-a anuntat ca pana nu vede lumina afara, el nu-mi zice La multi ani!

Pana acum, la 1.30, au adormit amandoi. Desi imi cad ochii in gura de somn, cateva randuri tot mai am energie sa astern. Ca de ziua mea. Ma simt minunat, va ziceam, si habar n-am motivul. Poate are de-aface cu ultimele ore pe care le-am petrecut cu Albert, prin oras.

Mi-am propus sa ma fac zana de ziua mea, iar o manichiura era numai buna in sensul asta. Am ales oja semiparmanenta. Albert, care m-a insotit la salon si a stat ingeras acolo, pentru ca tocmai ii cumparasem un robot Lego, mi-a spus asa:

Mama, tu ai unghii frumoase. Nu le ascunde sub ceva fals.

Am ramas putin masca, apoi mi-am revenit si i-am explicat ca imi doresc mult sa incerc oja asta. A spus ca o singura data poate trece cu vederea. I-am multumit si, uite-asa, m-am ales cu niste minuni de unghii rosii.

Apoi, am mers cu Albert sa imi cumpar o rochie draguta. Pai ori suntem zane ori nu mai suntem. La finalul iesirii noastre, am mancat cate un sandvis intr-un fast food mai putin fast food decat altele.

Copilul meu nu m-a lasat sa ma asez pana cand nu mi-a tras el usor scaunul. Gestul m-a dat pe spate, desigur, si i-am pupat manutele. Mai cu grija, asa, ca e mare de acum si nu-mi mai accepta chiar toate manifestarile de iubire in public. De la faza cu scaunul, careia i s-au adaugat niste complimente cum numai Albert stie sa faca (gen „minunea mea de mama”), numai intr-un zambet o tin.

Chiar extraordinar ma simt de ziua mea. Nu-mi doresc decat sa persiste starea asta! O fi un presentiment ca lucruri bune sunt pe cale sa se intample. Sa vina, sunt gata sa le primesc!

A, ce fac azi? Merg la coafor. Si la film, unul dintr-ala de gagici. Apoi casc putin ochii prin magazine, rad cu fetele la o cafea, iau cina intr-un restaurant frumos si vin acasa la maimulele, sa-mi iau doza de bine din pupicii si imbratisarile lor.

Tort nu stiu daca mai cumpar. Am luat unul imens, de ciocolata, pentru noaptea de Revelion si abia, abia l-am dovedit. Sa vad ce pofte au si copiii. Parca ceva cu vanilie si zmeura tot ar merge. Nebuna mai sunt dupa dulciuri!Ruxandra Luca, ziua mea

2 comentarii pe “Iar e ziua mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.