Am stat peste doi ani cu Bebe 2 acasa, timp in care m-am ocupat cap-coada de copii si de casa. Cu gatit, schimbat scutece, intins si calcat rufe, dintr-astea. Tatal copiilor era singurul meu sprijn si, exceptand alaptarea, unde, cu toata bunavointa, nu prea avea ce face, in rest se baga la tot. Doar ca omul mai avea si un job real, in afara celui care presupunea ingrijit de doi copii, doi catei si un motan, asa ca pleca dimineata si se mai intorcea abia seara. Deci greul cel mai greu tot pe umerii mei cadea.
A, si o mai aveam si pe doamna M., care venea cand si cand la curatenie si pe care abia o asteptam, nu neaparat pentru ca ne lasa casa luna, dar asa nevorbita mai eram cu oamenii mari, ca luam cu asalt pe oricine prindeam. Draga de ea, ii faceam capul calendar, acum realizez.
Usor nu era, treburi multe, zi scurta, somn putin, dorinta mare de a rupe si eu usa, cand il vedeam pe M. plecand dimineata la birou, tot dusat, parfumat si imbracat la patru ace.
Tin minte ca intr-un weekend, ne-au invitat niste prieteni la ei, au o casa de vacanta frumoasa langa Bucuresti. Aris avea vreo patru luni, Albert sase ani. Eram intr-al noualea cer ca aveam ocazia, in sfarsit, sa schimb peisajul.
Prietena mea, gazda, avea un singur copil, deja marisor, deci singur mancator, singur dormitor, clar vorbitor. Vis! Eu ma imparteam intre doi: unul mic si complet dependent de mine si altul mai mare, dar care tot la mine tragea, ca de, una-i mama.
In weekendul ala, le-am facut pe toate ca acasa, eram obisnuita sa ma descurc singura cu astia mici, si cu alaptat, si cu citit povesti in paralel, si cu baite, si cu pus-strans masa si cu tot. Prietena mea a stat, a analizat si, la finalul celor doua zile petrecute la ei, m-a luat deoparte si mi-a spus asa, din senin:
-Vreau sa stii ca esti minunata! A facut o scurta pauza, timp in care m-am gandit de ce oi fi fost minunata, dar nu mi-a venit vreo idee:
-Ma uitam la tine cum te descurci cu ambii copii, a continuat ea, cat esti de calma si de organizata si ma gandeam ca in vecii vecilor nu as reusi asa ceva. Abia fac fata cu unul. Te apreciez mult!
Si pe moment, tin minte ca am zambit. Mi se parea firesc ce fac si cum fac, nu m-am gandit ca cineva din afara ar putea privi firescul asta al vietii mele de mama ca pe un lucru mare.
-Dar nu fac nimic deosebit, i-am zis.
-Ei, vezi, tocmai pentru ca spui asta esti minunata, mi-a raspuns. Si chiar am vazut admiratia in ochii ei.
Tin minte ca am plecat de acolo cu asa o stare de bine, care m-a incarcat pentru cateva nopti bune de nesomn langa cel mic si cateva zile de stat in priza cu amandoi.
Apoi, prietena asta a mea si-a facut un obicei din a ma suna sa imi spuna atat:
-Esti minunata, nu oricine poate face ce faci tu! Imi zicea asta o data la o saptamana, poate la doua, poate la o luna, dar mereu aveam aceeasi nevoie sa o aud. Ma simteam automat puternica si apreciata. Era cea mai buna terapie pentru o mama care credea ca si-a atins limita.
Puterea lui „esti o mama minunata, te admir pentru ce faci!” este extraordinara. Fara vorbe multe si din carti, fara pus la zid si judecat prin prisma propriilor experiente, fara oferit sfaturi si solutii.
Mi-as dori din suflet sa puteti aplica si voi terapia asta simpla cu alte mame. Chit ca sunteti sau nu mame sau parinti la randul vostru, chit ca aveti in jur mame cu un copilas, cu doi, cu trei sau cu mai multi. Nici nu aveti idee cat bine puteti face si cata schimbare puteti aduce, astfel, in viata cuiva.
Esti in primul rand o femeie, o mama, extraordinara, un model pentru mine , te respect, te apreciez si doresc sa stii , te urmaresc non stop atat in articolele tale scrise cat si pe tv, Iti multumesc ca existi si iti multumesc pentru materialele tale pe care le citesc pe nerasuflate. SANATATE , PUPICI SI MULTE BINECUVANTARI
Mulțumesc din suflet, înseamnă mult sa aud asta! ❤️ Te imbratisez!
Eu te iubesc, femeie! Da, esti minunata! Suntem minunate!
Suntem, draga mea! ❤️
De astfel de prietene avem nevoie noi, toate. Ai procedat foarte bine dedicandu-le copiilor tai timpul acela, nimic nu poate fi mai important decat ei, nicio cariera din lume si are dreptate oricine spune ca e greu ce face o mama full-time, chiar este super solicitant sa cresti si sa-ti educi copiii pentru ca e raspundere, e atentie distributiva, e efort si fizic si intelectual, e implicare, dar MERITA 🙂
Adevarat, Florina! Cat despre prietena care iti aminteste mereu ca esti minunata, oricare dintre noi poate deveni acea prietena pentru o mamica din preajma ei.
Super articolul! Esti geniala! 🙂 si da …oamenii in 2018 pun la zid si judeca foaaaarte mult mamicile la inceput de drum … sa te aprecieze? Sa iti zica un cuvant de incurajare? No way! Vise … se „arunca” cu 3 pietre deodata…insa bebelusii emana putere de a trece peste. Go go super mummy 🙂
Multumesc, Anca! <3 #MomPower!