Cand vom invata sa respectam gravidele?

omenie, respect , prioritate gravide

Tin minte o vizita la supermarket, pe cand eram insarcinata in sase luni cu primul copil. Cumpar ce am nevoie si ma asez la o casa de marcat prioritara pentru gravide, persoane cu dizabilitati si pentru cei cu mai putin de zece produse. Desi se aflau mai multe persoane la rand in fata mea si inca vreo doua dupa mine, casierita, vigilenta din fire, ma remarca in marea de oameni si imi striga sa merg la alta casa:

-Pai de ce? intreb frumos.

-Cum de ce, don’soara? Nu vezi ca aici e pentru produse putine si tu ai multe? Cosul plin il vazuse, burta bine conturata nu.

-E o casa destinata si altor categorii, ii spun, tot de la distanta, ca nu puteam sa sar peste ceilalti, ca sa purtam discutia tete-a-tete. Si ii arat semnul de deasupra mea, mare cat Casa Poporului.

-Nu-mi spune ca esti handicapata, vine raspunsul, in chicotelile celor din jur. Mama, cum m-a lovit replica ei… abia mi-am tinut lacrimile, retin senzatia aia cumplita de umilinta de parca as fi trait-o ieri.

-Sunt insarcinata, spun cu jumatate de glas, ca de atat mai aveam putere, si tare mi-era teama sa nu ma apuce plansul ala mare fix acolo.

Ma gandeam ca isi va cere scuze, ca ma va pofti in fata, ca toti ceilalti imi vor face loc, ca… Nimic! Nimeni nu a miscat un deget. Ea si-a vazut de scanat produsele celorlati, clientii de asteptat in ordinea in care venisera, eu de simtit ca ultimul om si de plans in hohote pe dinauntru. Si apoi de plans cu adevarat, cum m-am vazut singura in masina.

Poate nu pare mare lucru, dar cand esti gravida si hormonii isi fac de cap, iar viata nu-i intocmai lapte si miere din pricina schimbarilor pe banda rulanta si mai esti si tratata asa, ai impresia ca e sfarsitul lumii, nu alta.

Stiu ca a doua zi, dupa ce m-am mai linistit, le-am scris celor de la magazin sa le povestesc intamplarea si sa ii rog sa schimbe ceva. Sa ii explice casieritei si intregului personal de ce un astfel de comportament nu era corect, astfel incat, niciun alt client sa nu mai treaca prin ce trecusem eu.

Am mers chiar la o discutie cu un reprezentant al magazinului, dar raspunsul lui m-a dezarmat: “Din pacate, sunt oameni platiti foarte prost, mi-a spus, de la care nu putem avea pretentii!”. Cu asa management, nu-i de mirare ca doi ani mai tarziu, respectivul lant de hipermarketuri e iesit de pe piata.

Aia a fost prima mea experienta dureroasa cu lipsa de respect a oamenilor fata de reguli si fata de ceilalti oameni. De atunci, am mai trecut prin atatea alte situatii, ori gravida fiind, ori cu bebelusul in brate, ori insotind alte prietene insarcinate, incat le-am pierdut numarul. Cu fiecare, imi doream tot mai mult sa pot schimba in bine lucrurile.

Mai tin minte cand aveam burta de noua luni si am indraznit sa trec in fata la o casa prioritara, iar un barbat a venit sa imi bata obrazul: “De ce nu stai tu frumusel acasa sa te odihnesti, in timp ce face sotul tau cumparaturile? E bine asa, sa tii tot randul? Mai mare rusinea!”

Ba lui ar fi trebuit sa ii crape obrazul de rusine, ditamai barbatul punea la colt o gravida in noua luni ca trecuse inaintea lui la coada, in loc sa stea inchisa intre patru pereti si sa isi insarcineze sotul (pe care il avea sau nu) cu toate cele.

Cand oare vom invata sa respectam gravidele, mamele cu copii mici, persoanele cu dizabiliati, pe cei in varsta sau orice alta categorie are nevoie de prioritate in diverse contexte? Chit ca este sau nu reglementata treaba asta. Nu exista peste tot case prioritare, dar peste tot suntem (sau ar trebui sa fim) oameni. La medic, la banca, in autobuz, la finante, la piata.

Scenariul e mai mereu acelasi: in  momentul in care vede o gravida sau o mama cu un bebelus la casa prioritara, casierita baga nasul in pamant, agentul de paza se face ca ploua, “domnii” din fata ta, uneori si “doamnele”, strang randurile si tu stai si astepti pana ti se acreste. Sau pana ti se face rau din motiv de sarcina avansata, ori pana cedezi, ca bebelusul este efectiv prea agitat sa mai poata rezista.

Doamne fereste sa spuna ceva casierita, ca ii sar in cap ceilalti clienti. Rar am vazut situatii in care chiar sa te pofteasca in fata, fara sa bage in seama pufaielile, comentariile sau privirile dispretuitoare ale celor din jur.

Cel mai des, cand ma incumetam sa intreb daca pot trece in fata, conform semnului, casierita imi spunea: “doar daca aveti putine produse”. Sau “sa vedem ce spun si ceilalti clienti”. Asa ca, decat sa ma umplu de nervi, stateam la rand cand puteam si ma simteam bine sau plecam daca mi se parea ca nu sunt in cea mai buna forma.

Problema e ca angajatii nu primesc un minimum de training, astfel incat sa stie cum sa reactioneze in astfel de situatii, iar prioritatea de la casele de marcat ramane doar cu numele (perfect valabil si pentru locurile de parcare speciale). Nu e treaba mea de gravida, sau de mama cu bebelus in brate, ori de persoana cu dizabilitati sa ma iau de gat cu ceilalti clienti! E treaba ta, centru comercial, care mi-ai oferit prioritatea, sa te asiguri ca ma bucur de ea. Altfel, cei mai tari in clanta si mai lipsiti de bun simt vor razbi mereu.

Stiu, gravidele nu sunt bolnave, sunt doar gravide. Cu cat mai avansata sarcina, insa, cu atat mai mare nevoia de odihna, cu atat mai greu iti este sa stai zeci de minute in picioare si cu atat mai folositoare devine orice scutire de la asteptare. Schimbarile de dispozitie si de stare generala sunt frecvente in sarcina. Esti bine mersi, izvor de energie si, brusc, te pot lua durerile de burta, respiri mai greu, ametesti, simti sa te asezi si atat. Prin lunile a opta si a noua, cel putin, pateam frecvent dintr-astea.

Una peste alta, cu sau fara reguli si prioritati impuse, bine ar fi sa vedem dincolo de propria persoana si sa intelegem ca, respecatandu-i pe cei din jur, ne respectam, de fapt, pe noi. Plus ca orice gest frumos facut pentru altii vine la pachet cu o minunata stare de bine. Incercati cu incredere!

Articole pe aceeasi tema

11 Comments

  • Maria
    23/07/2018 at 5:26 pm

    In 9 luni de sarcina, bine fie… de cand a început sa se vada (5 luni) niciodată nu mi s-a oferit un loc in fata la magazin, nici măcar la medicul de familie unde pe usa scria mare “elevii si gravidele au prioritate !!!” Imi amintesc si acum ca eram spre sfârșitul sarcinii si m-am dus la medicul de familie pentru o adeverința. Era foarte aglomerat si ma așteptam ca pacienții sa imi spună ca pot intra asa ca am așteptat reacția lor… bineinteles ca atunci cand s-a eliberat, un “domn” a fugit efectiv spre cabinet si mi-a trântit usa in nas. Eiiii atunci am simțit ca explodez de nervi… am așteptat sa termine si cand s-a eliberat cabinetul aceeași scena cu un alt “domn” însă cu tupeu m-am uitat in ochii lui și i-am spus: “Va rog frumos sa ma lăsați sa intru” in timp ce chiar am intrat , iar el exclamând “ah …mda asa e” pai trebuia sa imi pun niște luminițe in jurul burtii de gravida ca sa ma observe?!? Medicul meu cand m-a vazut mi-a zis ca mereu sa sun cand sunt la usa ca sa ma bage in cabinet… însă nu mi s-a părut Ok asa, am gândit mereu ca oamenii vad, observa si sunt politicosi, însă nu 🙁
    Dar imi amintesc si o experiența drăguța cand singura daca mi s-a oferit un loc in fata la casa la un mega image de lângă biroul unde lucram si am ramas atat de surprinsă încât nu imi venea sa ma bag in fata … era un tip tinerel care a si observat mirarea de pe fata mea si m-a întrebat “sa inteleg ca nu ti se intampla prea des sa ti se dea prioritate in situația ta?” Am zis “prea des??? Ahahahha, Nope niciodată! Este prima data cand cineva care ma observa imi oferă prioritate” tin minte si acum ca am ajuns la birou si am povestit tuturor “pățania” si toți se mirau de ce mi se pare asa de ieșit din comun… nimeni nu ma credea ca niciodată nu mi s-a oferit prioritate la casa de marcat, medic, etc.
    Acum vreau sa zic ca in momentul in care vad o doamna însărcinată, timida si care nu îndrăznește, incep sa ma bag eu pentru ea si sa dau oamenii la o parte pentru a i se oferi locul” 🙂 hormonii nebuniei au ramas 🙂

  • Anda
    23/07/2018 at 8:21 pm

    Cand eram insarcinata in luna a 5-a, de-abia incepuse sa mi se vada burta, am mers cateva zile la Milano si acolo am avut prioritate peste tot: ma lasa lumea sa stau jos in metrou, caseritele de la supermarket ma chemau in fata (si nimeni nu comenta, chiar daca eram cu sotul), ba chiar mi-am cumparat bilet pentru dom in fata la 100 persoane.
    Din pacate restul sarcinii l-am petrecut in tara si in afara de medicul de familie, rar m-a mai lasat cineva sa stau jos in autobuz si cam atat (de obicei doar de catre alte doamne, nu stiu daca s-a ridicat vreodata un barbat).
    Apropo de supermarketuri, eu am stat la coada in seara dinainte sa nasc, aveam contractii deja. Am stat la coada mult si bine ca nu i-a pasat nimanui.

  • Florina
    23/07/2018 at 10:13 pm

    Eu am patit-o in luna a 7-a si cu celalalt copil de doar 3 ani dupa mine in autobuz: am urcat si m-am dus in fata unde sunt alea 4 locuri si erau numai nesimtite (scuza-ma, nu pot folosi alt limbeaj) de mame cu copii la vreo 12 ani abia iesiti de la scoala, mame care parca nici nu fusesera si ele gravide candva. Copiii lor mari deja stateau linistiti pe tabletă, iar eu abia putem sa-mi tin copilul de mana sa nu se dea cu capul de ceva la prima frana. Inaninte sa cobor, le-am zis ceva ca ajunsesem cu nervii la pamant si apoi una chiar mi-a zis ca de ce nu am spus ca vreau sa stau. Am privit cu atata scarba ziua aia, atata umilinta pentru sa ceri ceva ce ti se cuvine. Foarte trist sa vezi de la alte mame asa comportament 🙁

  • Oana
    24/07/2018 at 1:56 am

    Din pacate asa este. Pustoaica fiind am ridicat un nene din metrou care mai avea un pic si era lovit in nas de burta doamnei din fata lui si el nu sesiza, am vazut un domn care a ridicat alt nene in metrou pt o doamna insarcinata, am stat si la coada la casa prioritara cand am fost insarcinata dar mi s-a mai oferit si sa trec in fata uneori la casele normale, rar ce e drept. Cea mai frumoasa intamplare a fost in Paris pe aeroportul CDG cand toata lumea m-a lasat sa trec cu burtica in fata pt ca riscam sa pierd avionul, culmea e ca doar angajatii aeroportului erau cam iritati ca ma grabesc ca deh, erau si alte zboruri mai tarziu.

  • Vio
    24/07/2018 at 9:58 am

    Cand o sa ne respectam unii pe altii, atunci o sa vedem si nevoile speciale- temporare sau permanente- ale unora si o sa le acordam prioritate. Suntem vesnic grabiti, importanti, insensibili, rautaciosi, agresivi… urati la suflet. 😕

  • Catalina
    25/07/2018 at 8:15 pm

    La Carrefour Vulcan exista casa dedicata pentru femei gravide, familii cu copii si persoane cu dizabilitati. Daca nu faci parte din categoriile mentionate casiera iti spune politicos sa te muti la alta casa.

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      25/07/2018 at 8:23 pm

      Foarte tare! E extraordinar sa aud asta.

    • Gianina
      26/07/2018 at 9:42 am

      Wow! Minunat!

  • Patricia
    25/07/2018 at 10:29 pm

    Pe mine in luna a 7 m-am ridicat o doamnă in varsta de pe scaun in autobuz sa isi așeze nepotul. M-am supărat asa tare ca m-am dat jos la următoarea stație si am plans 😪

    • Melinda
      02/08/2018 at 11:54 am

      Pfff sincer in locul tau nu ma ridicam. Ii ziceam sa ridice pe altcineva si punct. Inteleg ca era cu copil mic dar totusi

  • Maria
    26/07/2018 at 11:18 am

    Mergând cu tramvaiul la muncă rar se găsea cineva sa îmi ofere locul fiind însărcinată în 6 luni, într-o dimineață mă ridicasem sa ofer locul altei gravide care avea sarcina mai avansată. Toată lumea stătea bine merci pe scaune și nimeni nu a îndrăznit să ofere locul. În altă dimineață după ce urcasem in tramvai și mergând deja ceva stații o femeie mă observă și oferind locul îmi spune ” scuzați mă că nu v-am văzut mai devreme, trebuia să spuneți” , am fost puțin uimită. La începutul sarcinii in drum spre muncă mi se făcuse rău, aproape să leșin, se uitau toți la mine și nimeni nu a spus nimic, m-am așezat pe scări in tramvai fiindcă mai era un pic și cădeam jos și fix lângă mine un domn îmbrăcat frumos care și-a așezat nepotul cu vârsta de școală că să se uite în telefon până ajung la a destinație. Despre prioritate la casele din magazin sau la bănci nici nu vorbesc, ignor total.

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.