Masa noastra

Merg sambata seara cu M. la o petrecere. Machiata, parfumata, imbracata pe stilul dezbracat si gata de distractie. Ajungem, prezentam bratara la intrare, ma infig intr-un pahar de roze (el intr-unul de apa plata, ca nu putem fi toti petrecareti, trebuie sa mai fim si soferi) si asteptam sa ne conduca cineva la masa.

Vine o domnisoara draguta si ne spune sa o urmam. Petrecere in gradina, trecut de ora zece, era intuneric bine si zona slab luminata, ca de party asa. Ajungem in dreptul unor mese, imi arata domnisoara respectiva ca cea cu lumanari aprinse e a noastra. Toate aveau lumanari aprinse.

-Ai vazut? ma intreaba.

-A, cea de aici? arat in fata.

-Da, asta, arata si ea intr-o directie care parea a fi aceeasi cu a mea.

Bun, ii multumesc, pleaca, dupa care merg cu M. la masa unde erau deja asezate patru fete. Vad doua scaune libere si presupun ca sunt ale noastre. Pe unul dintre ele era o geanta, pe celalalt o bluza alba.

Le spun „buna” fetelor si astept sa elibereze scaunele. Ele nimic.

-Am venit si noi sa stam la masa, zic.

-Ok, imi raspund, si isi vad in continuare de vorba. Incep sa-mi ies din pepeni si ma intorc spre M.:

-Ce facem cu lucrurile astea de pe locurile NOASTRE? O sa le pun aici, daca NIMENI NU LE MUTA… Deloc subtilele mele apropouri raman fara raspuns. Atarn geanta si bluza gasite la fata locului de spatarul scaunului si ne asezam.

Masa zici ca le apartinea cu totul, n-aveai unde sa arunci un ac de posetele lor, plus pachete de tigari, telefoane, pahare cu diverse cocktailuri. Si ele, zen, isi vedeau de socializare. Eram cu o falca in cer si una in pamant. Cum asa, frate, cum sa nu te doara in cot de comesenii tai platitori de bilet si cu drepturi egale? Vedeam in fata ochilor revolutii si constitutii.

Scot la inaintare artileria grea: pufait, dat ochii peste cap si comentat in legea mea. Sa le zic ceva direct nu mi-a trecut prin cap. Prea putin deranjat de situatie si satul sa ma mai asculte, M. hotaraste ca vom merge cu Uber-ul acasa si se arunca si el la un roze, alternat cu alb. Eu raman pe pozitii bosumflata, M isi vede de vin, fetele de vorba.

Dupa o ora de framantari, vine la masa noastra V., cel care organiza petrecerea. Mama, abia asteptam sa ma plang, dar n-apuc, pentru ca ne intreaba el:

-De ce stati aici?

-Adica cum?

-Adica masa vasa voastra e cea de acolo! si arata spre o masa pe jumatate goala din apropiere, masa pe care eu, in toata bosumflarea mea, nici nu o vazusem pana atunci.

Sunt momente in viata cand ti-ai dori sa ai o punga si sa ti-o pui pe cap. Dar cum n-ai, le ceri scuze cu jumatate de gura fetelor care te-au primit la masa lor, asa bombanitoare cum erai, si mergi plouata la locul tau, cu partenerul vesel cu tot.