A fost mama la noi in weekend. A ajuns vineri seara, dupa o calatorie cu trenul de cinci ore, a stat sambata toata ziua, iar duminica am dus-o din nou la gara, pentru ca a doua zi trebuia sa fie la munca. Chiar daca a stat foarte putin, copiii s-au bucurat extraordinar de timpul petrecut impreuna. Buna Lali in sus, buna Lali in jos, au dormit cu ea, s-au jucat si au mancat cu ea, Albert a rugat-o sa il ajute la lectii, Aris la construit avioane din piese LEGO. Si-au mai stins din dor, pentru ca distanta dintre noi e mare si de asta nu reusim sa ne vedem pe cat de des ne-am dori.
Ei, si duminica, era mama pe picior de plecare, cand s-a gandit sa-mi spuna un lucru care asa m-a intristat:
-Voi stiti ca vineri, special mi-am luat concediu, sa pot gati pentru voi? Altfel, as fi putut ajunge de joi seara la Bucuresti. Dar m-am gandit: cum sa vin eu fara chiftele si fara placinte la copii, pai bucuria lor care ar mai fi fost?
Ah… M-am uitam la copii cum o tineau unul de-o mana si altul de cealalta, doar, doar, or reusi sa mai fure cateva clipe impreuna si m-am intrebat daca ea chiar nu-si da seama ca bucuria copiilor sta in simpla ei prezenta. Daca o au pe Lali, pot manca si rabdari prajite, desi cred ca pizza e o varianta mai buna. Ei nu masoara timpul cu bunica lor in chiftele sau placinte, cat in sesiuni de ras, de jucat si de povestit impreuna. Niciodata nu mi-au zis cat le lipseste mancarea sau curatenia buncii, dar aproape zilnic imi spun cat le lipseste bunica.
Sigur ca si mancarea buna conteaza, daca e facuta de Lali, are gust magic si imposibil de reprodus, noi toti ne dam in vant dupa ea. Conteaza si curatenia, cand casa e vraiste, iar bunica reuseste in doi timpi si trei miscari sa lase totul luna, zici saru’mana si te minunezi ca de un lucru mare. Dar cand timpul e limitat, cand poti converti o zi de gatit departe de copii intr-o zi de joaca alaturi de ei, eu cred ca alegerea e clara. Poate bunicii simt ca isi pot bucura nepotii doar daca vin la ei incarcati. De-ar sti ca e de ajuns sa vina.
Foarte bun articolul!!! Ai mare dreptate.
Mulțumesc, Mara!
E minunat articolul, Ruxandra, i l-ai dat si mamei tale sa-l citeasca? Da-i-l, te rog ca ai atata dreptate si sper ca articolul tau sa fie citit de cat mai multi bunici ca-i nu doar minunat ce scrii, ci si emotionant!
Poate reusesti ceva cu butonul ala sa mi se salveze datele ca tre sa le introduc de fiecare data, dar doar daca se poate 🙂
Din câte știu, mama, Draga de ea, citește tot ce scriu. E datoria ei de mama sa ii facă trafic copilului pe blog :))
Nu te-am uitat la faza cu comentariile, dar încă nu am un răspuns. Te pup!
Mama, bine ca mi-ai zis ca citeste si mama ta ca sa-mi fac mea culpa ca am scris „ei” in loc de „dumneaei”, sa ma scuze 🙂 . Deci asta era secretul sa am trafic, s-o pun pe mama sa ma citeasca da, bai nene ce simplu 🙂 🙂 🙂
Lasa, si de nu rezolvi, eu tot te vizitez ca esti un Capricorn tare misto (aaa, fain pardon ca acum stau in Brasov) 🙂