Va povesteam aici ca abia la 8 luni i-am introdus avocado lui Aris in meniu. L-a adorat din prima si-am stiut ca e acolo sa ramana. Ceea ce n-am stiut, insa, era preferinta (sora cu obsesia) pe care aveam sa o dezvolt chiar eu pentru acest fruct. Ce-i place lui Aris, dar cum ma dau eu in vant dupa avocado! Nu simplu, asa tot insipid mi se pare, insa combinat cu alte fructe si putin iaurt, vai! obtii cel mai bun si mai consistent mic dejun, desert, gustare, orice.
Nu-i zi in care Aris sa nu manance avocado, uneori si dimineata si seara. Cel mai des il combin cu banane si mere, iar pentru cina adaug si doua linguri de iaurt, astfel ca totul se transforma intr-o nebunie cremoasa, din care fac suficienta cat sa-mi ramana si mie, dupa ce se satura puf cel mic. Pai numai el mananca la o singura masa un avocado intreg, o banana si un mar, toate blendate. Asa ca pun cantitatile la dublu.
Si cand ma gandesc ca nu voiam sa ma ating de avocado si-apoi noroc cu puiul meu ca mi-a aratat ce gustos poate fi in combinatiile potrivite. Si mai ales sanatos: bogat in fibre, vitamine, minerale, bland cu sistemul digestiv.
Pe Albert tot n-am reusit sa-l conving sa guste, macar. Desi ne vede zilnic pe mine si pe Aris ca mancam cu atata placere, lui nu-i place nici culoarea, nici consistenta si nu vrea nici in ruptul capului sa puna gura pe avocado. I l-am cobinat cu banana si putin iaurt si i l-am pus intr-o cupa frumos decorata cu bucati de banane, de semana cu o budinca dintr-aia de-i place mult (plus ca bananele sunt fructele lui preferate) si tot n-am avut succes. Acum nu pot decat sa regret ca nu i-am dat avocado de mic, asa, ca in cazul lui Aris si sa sper ca la un moment dat va binevoi totusi sa guste combinatia si i se va parea delicioasa.