Azi e zi de tinut minte si de marcat in calendar cu inimioare, floricele si stelute. Am inceput, in sfarsit, diversificarea hranei lui Aris. Cat am mai amanat momentul asta, dar uite ca inevitabilul s-a produs. Aseara mi-a smuls din mana banana pe care ma pregateam sa o mananc si a muscat din ea o bucatica. Mai repede decat am reusit sa ma dezemticesc. N-am mai apucat sa i-o scot din gurita, ca o si inghitise, dupa care parea tare multumit. Bine ca nu s-a inecat! Atunci mi-a fost clar, copilul meu are nevoie urgenta sa manance si altceva in afara laptelui de mama. Doar mi-am propus ca sase luni pline, adica inclusiv luna a sasea de viata, va fi alaptat exclusiv, ca-i merge bine asa, creste ca din apa si e sanatos. Are sase luni si jumatate, dar cum sa mai astept?
Nu eram sigura cu ce sa incep diversificarea, oscilam intre fructe si legume. Medicul pediatru ne-a spus ca e bine indiferent. Asa ca am preferat legumele, ca si in cazul lui Albert, dupa ce am citit cam tot ce mi-a picat in mana pe tema diversificarii. Ii voi lua doar legume bio si i le voi introduce pe rand, la patru zile diferenta (stiti regula de patru zile pentru a depista alergiile si sensibilitatile micutului). Primele pe lista mea sunt: morcovi, radacina de patrunjel, telina, dovlecel, ardei gras, cartof, rosie.
Am inceput cu morcovi, m-am gandit ca ii vor placea mai mult decat radacina de patrunjel. Am cumparat morcovi bio, i-am curatat si i-am spalat bine, iar la final i-am clatit cu apa plata. Apoi i-am gatit la aburi, dupa ce inainte frecasem steamer-ul pana ramasesem fara unghii. Apoi, cat se faceau morcovii, am luat la frecat bolul lui Aris de mancare si lingurita. La fel de riguros…nu stiu de ce, dar nu ma puteam opri din spalat, sters si iar spalat si sters totul. De sterilizat nu le-am sterilizat, desi acum realizez ca asta ar fi trebuit sa fac mai degraba…prea tarziu. Am si un blender mic, special pentru preparat hrana bebelusilor si, evident, l-am frecat si pe acesta de nu s-a vazut. In conditiile in care sunt extrem de relaxata in general: nu ma omor sa-i sterilizez jucariile imediat ce le-a scapat, mai inchid ochii cand baga in gura cureaua de la geanta mea, ambalajul de biscuiti si altele care ii mai pica in manute, il las pe Albert sa il pupe chiar daca e racit, si tot asa. Dar acum aveam exces de zel!
Morcovii se gatesc in mod normal maxim 45 de minute la aburi, dar eu i-am lasat o ora si zece minute. Sa fiu sigura ca sunt bine facuti. Apoi i-am pus in blender, i-am pasat si i-am amestecat cu sucul rezultat din gatirea lor, pana am obtinut un piure de consistenta medie: nici foarte vascos, dar nici chiar lichid. Evident, fara pic de sare pana la varsta de un an. Data viitoare ii adaug si putin ulei de masline, trebuie doar sa cumpar o varianta bio.
Eram stresata si emotionata, de parca treceam prin toate astea pentru prima data. Mainile imi tremurau, radeam fara motiv si tot amanam prima lingurita, in conditiile in care totul era gata si bebelusul astepta nerabdator sa manance. Bine ca era la mine si doamna M., cea care ne ajuta la curatenie de ani buni. Cand m-a vazut asa emotionata, m-a intrebat daca nu vreau sa-i dea ea prima lingurita. Nuuuuu, eu trebuia sa fac asta. Imediat ce mai fac o poza…si inca una..una si gata…
„Doamna, daca nu-i dati o data mancarea , ii dau eu! … Ma scuzati…” imi spune doamna M dintr-o data.
Am zambit:” Nu, aveti dreptate”. Si am prins curaj. Bebelusul meu a luat prima lingurita cu piure de morcovi de parca numai asta manca de-o viata intreaga. I-a placut…mult…atat de mult, ca nu stiam cum sa-l mai opresc. Regula e asa: doua lingurite in prima zi, apoi patru lingurite in ziua a doua, sase, opt, si in final zece lingurite. Eu i-am dat cel putin zece lingurite din prima. Apoi m-au apucat mustrarile de constiinta. Tot doamna M. m-a linistit, plus Bebe 2 zambea satisfacut, deci am stiut ca facusem treaba buna. Dupa vreo zece minute ii era foame din nou, asa ca i-am dat sa suga dupa pofta inimii. Si a papat, nu gluma, parca mai mult ca niciodata. Se vede ca piureul de morcovi ii deschisese apetitul. Citisem ca e mai bine sa-l hranesti cu degetul initial si nu cu lingurita, dar dupa ce m-am spalat bine, bine, tot mi se parea ca imi miros mainile a sapun. Asa ca am renuntat la idee. Oricum, a deschis imediat gurita la lingura, dupa care mi-a smuls-o din mana si a lins bine orice urma de mancare. Nu ca m-as fi asteptat sa fie prea pretentios, dragul meu pufosel! 
Gata, nu mai sunt mamica de bebelus alaptat exclusiv! De acum am baietel care mananca legume, in curand si fructe, oua, carne si tot asa (nu neaparat in aceasta ordine), pana nici macar alaptat n-o sa mai fie. Si-o sa plece la gradinita. Stop, ma gandesc prea departe! Maine continuam cu piureul de morcovi si va tin la curent. 🙂
Felicitari, mamica eroina! Mi se par atat de folositoare experientele si sfaturile tale, ca te-as citi non stop!
He, he, ce ma bucur ca te ajuta! te astept cu mult drag pe blog oricand ai timp si chef! 😉 departe de a fi mamica eroina, dar multumesc din suflet pentru vorbele frumoase!