Nu stiu voi cum stati la capitolul momente de respiro, dar eu simt ca viata mea e o alergatura continua si parca nu mai apuc sa imi trag sufletul. Mereu intarzii undeva, mereu se gaseste un motiv sa ma stresez. Stau cu mainile lipite de amaratul asta de telefon de care incerc sa imi tin copiii departe, dar de care eu nu pot scapa. Mailuri, apeluri, tot felul de interactiuni pe retelele de socializare cu chestii legate de blog si asa mai departe.
Ca sa mai compensez tot ce inseamna viata asta derulata pe repede inainte, incerc sa fac diverse lucruri bune pentru mine, chestii aducatoare de ZEN.
De exemplu, dimineata, ma trezesc cu cel putin o ora, adesea cu doua, inaintea momentului in care trebuie sa ies pe usa. Prefer sa dorm mai putin, dar sa am mai mult timp sa imi strang in brate copiii, sa imi beau cafeaua cu lapte in liniste si sa apuc sa ma aranjez putin inainte sa rup usa. Chiar si cand trebuie sa ies la 7 din casa, ca sa ajung la emisiune, imi pun ceasul la 5.30. E minunat sa iti incepi ziua asa, cu cateva momente de tihna.
Apoi, petrec timp cu copiii mei, cat de mult timp pot. Ma rup de orice altceva si raman cu ochii si cu mintea la ei. Avem putin din dimineti sa facem asta, serile mai toate si weekendurile pline: ne strangem in brate, ne jucam, vorbim si ne iubim cu tot ce inseamna iubirea asta de la mama la copii si invers.
Joaca afara e printre cele mai faine lucruri pe care le facem impreuna. Daca reusim sa plecam din Bucuresti, ne asteapta locuri si experiente noi, insa stim sa ne bucuram si de acasa. Mai ales ca avem un colt de curte, care e numai bun pentru sesiunile de joaca in aer liber, atunci cand este soare sau chiar printre stropi de ploaie. Nu mai spun de iesirile noastre in parc, pline de catarat pe cele mai inalte culmi ale locurilor de joaca.
Incerc sa râd mult si sa privesc partea buna a lucrurilor. Eu de fel ma consum din orice nimic, dar am lucrat cu mine sa imi pese mai putin de ce cred si spun altii si mai mult de parerea mea si a oamenilor dragi mie.
Fac aerobic de vreo trei ori pe saptamana si beau multa apa. Cum ma trezesc, atac sticla de apa plata la temperatura camerei, pe care o tin mereu la indemana. Dau gata jumatate de litru inainte sa imi beau cafeaua si asta ma pune foarte bine pe linia de plutire. Si pe parcursul zilei am grija sa ma hidratez si observ ca mi-au preluat si copiii obiceiul. Sa vedeti cu cata pofta bem apa toti trei, dupa cate o runda de joaca in aer liber.
Alta treaba aducatoare de Zen: muzica buna. Am eu cateva melodii pe care le prefer, imi bag castile in urechi, dau volumul la maxim, bag si un pahar de roze in combinatie si gata, uit de tot si ma relaxez.
Ce mai incerc sa fac este sa nu sar peste mese. Ca ma duc la filmari, la inot, la kaiac sau la alte activitati cu baietii, inghesui in caserole ce am bun prin frigider, mancare gatita de noi sau diverse gustari. Pentru ca ti se intampla sa nu ai timp sa mananci ca omul, cu tacamuri si cu stat la masa, si atunci te salveaza gustarile.
In ultima vreme, am mai aplelat la noile produse de la Danonino, pe care le-am descoperit cand mi-au trimis ei un colet surpriza. Danonino “cel mai cel pentru ghiozdanel” este o gustare gandita, de fapt, pentru astia mici, in ideea ca poate fi luata oriunde. Rezista pana la patru ore din momentul in care o scoti din frigider si are un ambalaj practic si usor de utilizat. Nici nu ti-e teama ca iti curge prin geanta si-atunci e ok de luat cu diverse ocazii. Vine in trei arome: capsuni, capsuni-banane si vanilie. Cand esti numai pe fuga, asa cum cred ca suntem toti, chiar te poate salva un Danonino ca acesta. Da un boost de energie din cateva inghitituri, pe care le iei usor, nu-ti trebuie lingurita, nimic, ai desfacut ambalajul si ai trecut la actiune.
Una peste alta, desi ritmul in care trecem prin viata este tot mai alert, eu va doresc cat mai multe momente de respiro. Pe care cautati sa vi le luati singuri, ca altfel nu vor pica din cer, iar alergatura continua devine, la un moment dat, imposibil de dus. Nu-i pacat? Viata e facuta sa fie traita, adica sa ne bucuram de ea cu adevarat, nu sa supravietuim si atat.