4 lucruri de luat în calcul, când alegem jucăriile bebelușului. Cum ne asigurăm că sunt potrivite și îl ajută în dezvoltare.

Când eram însărcinată cu Ava, am făcut o super ordine în jucăriile copiilor. Aveam foarte multe rămase de la băieți, cu care ei nu se mai jucau de ani buni și de care ea nu cred că ar fi fost vreodată interesată. Le țineam depozitate prin tot felul de cutii sau pe rafturi, unde strângeau praful și atât. Așa că am decis să le donez. Da, mi-a părut rău inițial, le-am întors pe toate părțile, mi-am amintit diverse episoade de când erau băieții mici, am vărsat și vreo două lacrimi. Pe urmă am realizat cât de aerisit arăta spațiul fără ele și n-a mai fost loc de regrete. Parcă respiram mai bine, știți senzația?

Ei, și-am zis că la al treilea copil, gata, nu mai fac colecție de jucării. Trebuia totuși să decorez cumva camera fetei, înainte să vină ea pe lume, deci am ales câteva jucării ca pentru mine, așa, niște păpuși, o chitară roz din lemn, un carusel pe care l-am montat la pătuț. A, și o oiță albă care i-a făcut cu ochiul tatălui ei. Am evitat culorile stridente și am încercat să păstrăm spațiul cât mai aerisit.

În timp, mi s-a confirmat că și dacă îi luam Avei un sac de jucării, tot sticla de apă de 2 litri ar fi atras-o mai mult. Plus etichetele, are o fascinație și pentru etichete. Mă rog, la modul general vorbind, dacă vrem ca jucăriile să ne ajute bebelușul cu adevărat în dezvoltare, ar fi bine să ținem cont de câteva lucruri simple, în momentul în care le alegem.

Sfaturile acestea bune le am de la Gabriela Hranovschi, consultant în educație și specialist Montessori certificat AMI. Am și filmat cu Gabriela pe tema jucăriilor și nu numai, pentru rubrica mea de părințeală de la Neatza, iar subiectele au fost tare bine primite de mame.

Pentru cine cumpărăm jucăriile, pentru noi sau pentru copil?

Părintele este cel care are tendința de a cumpăra multe jucării. Nu vorbim de o nevoie reală a copilului. Iar explicația pentru care cel mic NU are nevoie de multe jucării, mai ales în primul an de viață, este simplă: el își îndreaptă atenția către noi, oamenii din jurul lui, astfel încât să „fure” cât mai multe informații privind felul în care ne mișcăm, mâncăm, ne comportăm, felul în care folosim uneltele. Deci copilul nu este atât de interesat de jucării pe cât și-ar dori adultul să fie, tocmai pentru că este mai interesat de oameni.

4 lucruri de luat în calcul când alegem jucăriile bebelușului

• Contează să luăm cât mai puține jucării pentru bebeluș.

Tendința părinților este aceea de a cumpăra foarte multe jucării, iar asta interferează cu capacitatea copilului de focusare. Cu cât sunt mai multe obiecte în jurul său, cu atât este mai bulversantă decizia: eu cu ce mă joc acum? Și încă o chestie, îi iei puține jucării nu ca să economisești bani, ci pentru că de puține are nevoie (apropo de anumite discuții care mai intervin între părinți).

• Jucăriile bebelușului ar trebui să fie simple, nu foarte colorate.

Deși noi asociem copilăria și jucăriile cu ceva foarte colorat și încărcat, să reținem că puiul nostru are o capacitate de focusare mică în prima etapă a vieții. Deci cu cât mai încărcată este jucăria, cu atât mai greu îi va fi să se concentreze la ea.

• Jucăriile cu lumini și sunete suprastimulează copilul.

În momentul în care apelăm la jucării cu baterii, care produc tot felul de sunete și lumini, nu facem decât să agităm bebelușul, deși intenția este să îi ocupăm frumos timpul.

• Copilul trebuie să facă ceva cu jucăria, nu jucăria să facă ceva pentru copil.

Ideea este ca cel mic să fie pus la treabă, iar jucăria să îl susțină. Dacă are parte doar de jucării care fac totul singure, cum mai are ocazia să învețe?

Plastic sau lemn?

Contează și materialele din care sunt confecționate jucăriile. Materialele naturale oferă alt feedback la atingere, plus că, dacă nu folosim plastic, transmitem mesajul că ne pasă de planetă.

Ce facem dacă bebelușul este mai interesat de obiectele din casă decât de jucării?

Este foarte posibil ca bebelușul să devină interesat, la un moment dat, de obiectele din casă. Am trei copii, toți au atentat la ustensilele de bucătărie, cutiile de pantofi și pantofii din ele, ambalaje, etichete, pungi, orice le poate face cu ochiul. Sau când mai găseau câte o firmitură minusculă, își făceau de lucru cu ea minute în șir. Pe urmă se întindeau către un nasture de pe bluza mea.

Ce facem în aceste situații? Îi dăm copilului oportunitatea să exploreze. Așa învață despre lumea din jur și despre modul în care adultul face lucrurile. Desigur, ținem cont de siguranță și de aceeași regulă a numărului limitat de obiecte: nu îi punem în față 20 de oale și 20 de linguri din lemn, să le exploreze pe toate odată. 🙂

Ce facem când rudele și prietenii au foarte multe cadouri pentru cel mic

Contează să ținem cont de principiile și valorile familiei noastre. Nu ne îndoim de bunele intenții ale rudelor sau ale prietenilor, mulțumim pentru cadouri, dar, dincolo de orice, ținem cont de noi. Și atunci fie donăm jucăriile primite, fie îi anunțăm pe cei care vin în vizită că ne dorim un număr mic de jucării și un anumit tip de jucărie. Chiar le putem da o listă. Este încă o modalitate corectă și benefică de a ține cont de nevoile copilului.

Caruselul

În primele lunide viață, caruselul este aproape singura jucărie de care bebelușul este interesat. Contează la fel, să fie simplu. Fără baterii, se mișcă lent, odată cu curentul de aer. Adultul este aproape plictisit de mișcarea aceasta lentă, însă bebelușul doar așa o poate urmări. O mișcare prea rapidă ar fi suprastimulantă pentru copil.

Foarte important, montăm carusleul la 30 de centimetri de ochii copilului. Dacă ar fi mai departe, nu s-ar mai putea focusa. Dacă ar fi mai aproape, la fel, i-ar afecta capacitatea de focusare, deci 3o de centimetri reprezintă distanța optimă.

Camera copilului și raftul pentru jucării

Camera copilului este, de fapt, un mit, pentru că bebelușul are nevoie să fie în sânul familiei. Spațiul din casă unde familia petrece cel mai mult timp este cel potrivit pentru a-i amenaja puiului de om un loc de joacă.

Odată ce copilul stă în fund, putem să introducem un raft pentru jucării, amplasat la nivelul lui.

La 6 luni, putem pune pe acest raft 4-6 jucării. Copilul întinde mâna și apucă ceea ce își dorește. Raftul satisface nevoia de ordine a bebelușului, un lucru important, de care trebuie să ținem cont în primii ani de viață. Ordinea exterioară îi dă puiului de om o ordine interioară de care are mare nevoie.

Copilul se plictisește repede

Ați văzut ușurința cu care cei mici trec de la un obiect la altul? De la păpușă la lingura de lemn, apoi la cutia de pantofi, se mai opresc la o scamă, mai analizează pisica, se întind către cerceii tăi. Nevoia de explorare este mare și capacitate de concentrare mică. Revin la ce spuneam de la început, cu cât mai puține jucăriile, cu atât mai mult susținem copilul în această abilitate de a se concentra.

Țarcul

Țarcul îngrădește libertatea de mișcare și îi transmite copilului mesajul că „spațiul tău este unul limitat, nu ești binevenit în toată casa!, spun specialiștii. Mă rog, eu la Aris am avut țarc. Copilul meu era într-o permanentă mișcare, argint viu, ce mai, deci singura modalitate de a-l ști în siguranță preț de cinci minute era să îl pun în țarc. Eram și singură cu el cât era ziua de lungă, timp în care dormea puțin și se teleghida mult și atunci, ca să pot să merg la baie, sau până la poartă sau să iau o gură de mâncare, îl puneam în țarc, înconjurat de jucării. Și măcar știam că acolo rămâne întreg și nu are ce să își tragă în cap. Deci na, mai depinde și de fiecare casă, și de fiecare copil, știu și eu că nu este mereu ușor să respecți recomandările.

Cărțile

Atunci când alegem cărțile, este important să îi ferim copilului imagini cât se poate de reale. Este primul său contact cu lumea și trebuie să vadă obiectele și viețuitoarele așa cum sunt ele în realitate. Nu îi arătăm un porc albastru și cu aripi, de exemplu. Abia mai târziu intrăm în fantezie, pentru început trebuie să îi dăm o bază de realitate.

Chiar am luat din nou la răsfoit cărțile din biblioteca noastră, după ce mi-a explicat Gabriela aceste lucruri. Avem multe cărți frumoase, din fericire, strânse în ani întregi și potrivite pentru toate etapele de vârstă ale copiilor noștri. Numai să aibă ei chef să le citească sau să mă asculte pe mine cum le citesc, în primă fază. Lui Albert tare îi mai plăcea să îi citesc, Aris, în schimb, nu prea a avut niciodată răbdare să stea locului. Adică el sărea, se juca, eu îi citeam, dar mă bucuram să constat la final că înțelegea și reținea ideile din text. Pe Ava o văd deja foarte interesată de cărți, se uită lung la imagini și abia aștept să văd cum va evolua interesul acesta al ei. Pentru că eu tare am iubit cărțile.

Apropo de interese, aici, de exemplu, era mai interesată de floricelele de pe rochie decât de orice altceva. Momente și momente. 🙂

Una peste alta, privind jucăriile știu că Ava este încă mică și că va veni, probabil, și vremea când îmi va cere diverse jucării, când va visa la vreo bucătărie, un castel, o casă de papuși, sau poate la vreo mașină, un robot, habar n-am ce preferințe va avea. Intenția este să mențin acealși spațiu aerisit și pe termen lung, în camera ei și în întreaga casă. Vreau să ținem din scurt lucrurile, să vedem cu ce nu se mai joacă sau ce nu mai citește și să le donăm. Astfel încât să bucurăm și alți copii, dar și să facem loc pentru noile ei interese.

Jucării frumoase găsiți la Adinish. Eu sunt fan, nu cred că mai este un secret pentru cineva treaba asta. 🙂