Parenting

Cum poti ajuta enorm o mama

Am fost recent la o petrecere organizata in curtea unei prietene. O treaba foarte relaxata, de zi. O parte dintre invitati au venit cu copiii, altii fara. Eu eram si cu Albert si cu Aris, iar Aris avea o zi dintr-aia in care trebuia sa dea drumul non-stop la furtun, sa vada la ce foloseste toporul si altele asemenea gasite prin curtea omului si sa bage degetele prin gard la ciobanescul mioritic al vecinului. Lucruri obisnuite.

As fi mancat, as fi baut, as fi stat la masa si la soare, ca era o zi minunata de toamna. N-am putut, din motivele mai sus mentionate. Daca cineva mi-ar fi spus atunci: “Hai, stai linistita, ia un carnacior, un ce vrei tu de pe masa, ma ocup eu de Aris cat mananci!”, cred ca mi-ar fi dat lacrimile de recunostinta.

Daca nu esti parinte, mai greu intelegi cat ar putea conta ajutorul tau. Iar daca esti parinte, atat de mult te bucuri ca ai scapat de propriii copii, ca numai de stat cu ai altora nu ai chef.  Eu totusi am facut-o in cateva ocazii pentru mamele coplesite pe care le-am observat in jur, iar ele au fost atat de recunoscatoare pentru minutele alea de respiro, ca nu pot descrie in cuvinte.

Tin minte clar un episod dintr-asta. Eram la un eveniment unde nu era de mers cu copiii, o prietena insa a venit cu ei, pentru ca nu a avut alternativa. Se plimba cu cate unul in brate sau vedeam cum o trag care intr-o directie, care in alta. Nu apucase sa manance nimic sau sa schimbe o vorba cu cei din jur. Fix asa fusesem si eu in atatea ocazii, fix ca ea. Asa ca am facut ce mi-am dorit mereu sa faca cineva pentru mine: i-am luat copiii la joaca un sfert de ceas-douazeci de minute, cat si-a tras sufletul. Stiu cat de mult a contat pentru ea gestul meu marunt.

Acum, la gratar, in curtea prietenei mele, eu eram mama care avea nevoie de ajutor. Si cautam din priviri o alta mama care sa mi-l ofere. Nu a aparut. L-am rugat pe Albert pana la urma sa aiba grija de frate-su mic si, chiar daca nu i-a convenit deloc, a stat cu ochii pe Aris si eu cu ochii pe amandoi, cat am gustat din friptura cu cartofi. Nu de alta, dar nu apucasem sa mananc nimic de dimineata si cu soarele ala care ma tot batuse in cap, parca imi fugea pamantul de sub picioare.

Mi-ar placea ca in anumite contexte sa fim mai atenti la mamele din jurul nostru pe care le-am putea ajuta cu cei mici. Pot fi prietenele, rudele, vecinele, cunostintele noastre de orice fel cu care ne intalnim in parc, la un eveniment, la o petrecere in gradina. Sunt mame care ar da orice pentru cinci minute de respiro in momentul respectiv si la care nu se gandeste nimeni.

Stiu ca esti tentat sa spui: ai facut copii, acum chinuie-te!, copiii tai sunt doar responsabilitatea ta!,  nu-i vina mea ca nu i-ai lasat acasa! si altele asemenea. Gandeste-te insa ca poate chiar nu a avut cu cine sa ii lase acasa, ca i-o fi sete sau foame si efectiv nu a avut vreme sa bage nimic in gura de cand a ajuns, gandeste-te ca are nevoie la toaleta si nu stie in bratele cui sa il paseze pe cel mic. O fi coplesita de cat au tras de ea (atunci si in general) si o avea nevoie sa isi dea un refresh.

Mamele sunt invatate sa se descurce indiferent. Dar stii ce bine e cand cineva se ofera sa iti ia copiii de pe cap 5-10 minute atunci cand ai mai mare nevoie? Indemnul asta: “stai linistita, ii preiau eu!” e pur si simplu minunat. Macar noi intre noi, mamele, am putea face asta, noi care stim cel mai bine cat de greu este, noi am putea fi mai atente si mai receptive la nevoile celorlalte mame din jur, atunci cand situatia ne-o permite.

 

12 comentarii la “Cum poti ajuta enorm o mama

  1. Foarte mare dreptate ai.Eu cred ca un ajutor dat mamei, in orice ar consta el, oricand e binevenit si provoaca o stare de bine ambelor parti. Mama se va desprinde si ea putin de starea ei, din obisnuinta ei de zi cu zi cu copiii, iar cel ce ajuta, in orice mod, poate nici nu stie cat bine face, sau stie, si atunci e mai laudabil gestul sau .Si eu am avut momente din astea, in care ajutorul, atunci cand l-am avut, a fost ca o gura de aer proaspat, dar au fost si momente in care a trebuit sa ma descurc asa cum am putut, cu tot cu copil dupa mine.

    1. Exact cum spui, Raluca, un astfel de gest aduce o stare de bine ambelor părți. Pentru mama e gura de aer proaspăt, pentru tine e satisfacția ca ai ajutat-o. Si pana la urma ăștia mici pot fi tare simpatici (mai ales pe perioade scurte 😄), deci e si asta un Bonus, ca te-ai bucurat de ei 🙂

  2. Din păcate fac parte din acele persoane care, doar după ce a devenit părinte și- a dat seama de ce ai scris in articol. Mi-am dat seama doar după de câte ori as fi putut ajuta și nu am făcut-o stand indiferenta, dar nu din rea-voința sau înadins ci din … nu știu… lipsa de experiența sau interes. După ce am avut copiii mei atunci “m-am prins” și pe la botezuri, biserica sau alte evenimente am fost atenta sa ajut mame și sa ma joc cu copiii lor cât își trag sufletul.

  3. Si eu sunt in aceeasi situatie ca Octavie,chiar nu mi am dat seama si nici nu mi placeau copii pana la al meu.

  4. Da, fetelor, cine știe de câte ori am trecut si eu indiferenta pe lângă mame care ar fi avut mare nevoie de ajutor. Mai ales daca nu ai copii, greu înțelegi si nu e vorba de rea voința. Totuși, n-ar strica sa fim puțin mai atenți, mai empatici. Cum eram eu la petrecerea respectiva, era evident ca vreau sa mănânc si ca nu-mi iese din motive de copii, făcusem enșpe mii de pauze, mai mergeam la asta mic, mai luam o gura de ceva. Oricine putea sta cu el, e foarte prietenos.

  5. Eu si prietena mea am nascut la diferenta de cateva zile. Ea nascuse prima, eu eram internata in acelasi spital pentru un control de rutina. Ne desparteau doua etaje de spital. Dupa ce a transferat-o in salon am sunat-o sa vad cum se simte. Ea plangea de mama focului. Repede mi-am luat halatul pe mine si m-am dus sus la ea in salon. Printre siroaie de lacrimi imi spune ca dupa operatia de cezariana ea nu poate sa se spele, nu poate face nimic si nici infirmiera nu vrea sa vina. In acel moment i-am spus sa dam rusinea la o parte si sa o spal eu pe corp. Am spalat-o chit ca imi era greu cu burtica mea. Era asa fericita ca avea pe cineva langa mea pana la orarul de vizita care incepea la ora 16.00.
    Eu si daca ma aflu acasa la ea si vad vase in chiuveta ma apuc si i le spal fiindca ma gandesc ce bine mi-ar prinde si mie un astfel de ajutor!

  6. Eu m-am oferit in a ajuta mame dinainte sa am si eu un copil si am primit o privire in scarba si un “nu multumesc” sictirit. Mai sunt si mame atat de posesive incat nu le intereseaza ca nu apuca sa manance sau sa doarma sau sa schimbe doua vorbe la un gratar. Intr-adevar, cunosc si eu acum sentimentul ala de frica, daca ii pot spune asa: “daca nu ii da atentia pe care eu i-o dau? Daca il scapa? Daca isi ia privirea o secunda si se intampla tragedia? Daca nu are totusi interesul pe care l-a prezentat si atunci imi scapa copilul din priviri?” Da, cunosc, frica aia va fi mereu orice ai face, pentru tot restul vietii tale… dar daca traim mereu cu frica asta si nu primim ajutorul altora, avem sanse nu numai sa dam chiar noi gres din cauza oboselii dar ne si salbaticim copiii. In rest, atat de minunat ma simt si eu cand ma duc in vizita si copilul mi-l preia altcineva pt jumatate de ora macar, incat simt de parca am primit cadou de craciun, paste si ziua mea :)))).

    1. n-am nici un stres, Alexandra, doritori sa fie, eu las copiii. Sunt destul de mari cat sa stea daca le place sau sa vina la mine daca nu. Adevarat, cu un bebelus stresul e mult mai mare, e altceva. Inteleg perfect ce spui cu cadoul de Craciun. :)) Chiar ar trebui sa oferim astfel de cadouri de Craciun: “Uite, ai de la mine un cupon de 5 ore babysitting, apeleaza cu incredere!” Da, asta vreau sa primesc de la Mosu’, m-am hotarat! 🙂

  7. Mie imi plac copiii si am si 4 cumnate si au si ele copii mici dar inainte pana sa fiu gravida le mai ajutam,ma jucam cu copii sau mai stateam cu ei cat isi faceau ele treaba,acum a mea nu prea sta cu nimnei si ce-i drept ca nici eu nu am prea lasat-o,mai ales ca la evenimente suntem toate impreuna de cele mai multe ori si cu alte persoane mai straine nu o las eu,dar vad acum cat conteaza sa ai in grija cui sa ii lasi macar cat mergi pana la toaleta si iti tragi si sufletul in timpul ala.

  8. Pana nu esti mama nu ti dai seama..daca esti mama.si esti fara copil si nu ajuti e mai grav :)).. am fost acum 2 sapt la nunta unei prietene cu 2 copii mici o bebelina si o fetita de 2 ani..la biserica aia mica plangea o tinea bunica (mama miresei) cea mare tot la mamaie cerea ca e fenletea ei..am rrnuntat sa stau la slujba si am luat o pe cea mai in primire cu telefon cu desene miki cu cantecele cu alergat (pe tocuri) prin curtea bisericii… si asa am rezolvat… urat sa stai sa te uiti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *