Îmi scriu, în ultima vreme, atâtea femei însărcinate. Unele cu termen în luna mai, ca mine, altele aflate mai pe la începutul sarcinii. Sau altele care sunt gata, gata să nască, dar au rămas peste noapte fără clinică și fără medic, pentru că maternitatea în care urmau să își aduca pe lume copilul și-a închis porțile, din pricina COVID-19. Nu mai intru în detalii, sigur le știți și voi, mă încarcă teribil lucrurile astea și mi se rupe sufletul pentru toate viitoarele mame, care acum trec plin clipe grele.
.
Nu-s cele mai fericite vremuri în care sa fii însarcinată, ce-i drept, sau cele mai simple timpuri în care să naști. Eu recunosc, sunt speriată, deși tot încerc să văd partea bună a lucrurilor și nu, nu vreau sa nasc acasă.
.
„În locul tău așa as face, mi-au scris diverse persoane. Aș naște acasă. Ești tânără, sănătoasă, ești și la a treia experiență, n-ai treabă.” Sau am mai auzit faze gen „Hei, femeile nasc acasă în toată Europa, în toată lumea. Și nu de ieri, de azi, ci de atâta amar de vreme. Nu e momentul să faci nazuri acum.”
.
Ah, de nazuri e vorba aici? Pur și simplu nu vreau să nasc acasă, în baie, ajutată de tatăl copiilor mei, care are tot atâta experiență medicală câtă poate avea un economist. Adică zero. Mă înspăimântă gandul nașterii acasă, acum sau oricând. Știu că nu trăim vremuri normale și știu că e nevoie să facem sacrificii cu toții, oho, le gust din plin. Dar cred că am tot dreptul să sper în continuare că lucrurile vor decurge bine, iar eu și bebelușul vom fi în deplină siguranță până la naștere, în timpul ei și după aceea.
.
Binevoitorii își încep recomandările cu ” dacă aș fi în locul tau…”. Dar nu ești în locul meu, iar eu nu ți-am cerut părerea. Decizia privind modul și locul în care voi naște o iau împreună cu medicul meu, același care mi-a urmărit și primele două sarcini, și cu tatăl copilului meu. Atât. Restul sfaturilor sunt egale cu zero. Nu le-am cerut, nu le doresc și tot ce reușesc să facă este să îmi pună o povară imensă în suflet. Venită în completarea celei pe care o am deja. Aș vrea să nu mă afecteze lucrurile astea, dar atât mă mai consum din pricina lor.
.
Încerc sa par tare, Zen, țin capul sus, însă sunt zile, precum cea de azi, în care, efectiv, mă trezesc plângând. Iar la final, după ce reușesc să imi plâng din teamă, din neputință, și din revoltă, trag adânc aer în piept și mă repun pe linia de plutire.
.
Cum a fost azi? Le-am făcut un chec copiilor, de dimineață. Albert era la școala lui online, Aris se juca la picioarele mele. Cât am dat checul la cuptor, am început să citesc mesaje și știri. Ei, și în toate se regăsea, cumva, îndemnul ăsta de a naște acasă, așa că au început să îmi curgă lacrimile. Cum să le mai controlez? Ce-am apucat să fac a fost să dau fuga în baie, dar tot m-a simțit puiul mei mic și a venit după mine.
.
-Mami, plângi? m-a întrebat.
-Un pic…
-De ce?
-Sunt îngrijorată cu nașterea Frățioarei. Dar îmi trece, va fi bine! și m-am forțat să zâmbesc.
-Sună-l pe doctorul tău, mi-a spus. 5 ani are Aris, abia i-a împlinit săptămâna trecută. Sigur medicul tău are telefon, cum avem și noi. Hai, sună-l și o sa îți spună și el că va fi bine.
.
Apoi a dat drumul la muzica lui preferata și a început sa danseze prin fata mea, ca sa ma facă sa uit de lacrimi. Mai tare mi-a venit să plâng, de data asta de drag. În schimb, am râs. Deși aveam încă lacrimi în ochi, mi-am propus să fiu veselă, pentru Aris, pentru fratele lui, pentru puiul din burtică, pentru mine, pentru familia noastră toată. Vom fi bine, atât timp cât ne menținem speranța și luciditatea, va fi bine!
Draga mea, nimeni nu are dreptul sa trăiască viata ta dar cu toate astea mulți cred ca îl au și nu întârzie sa își spună părerea lor… Cum ar face ei, dacă ar fi ei, etc.. Găsește ți starea de bine! Ai voie doar sa fii fericita, liniștită, împăcată cu toate deciziile pe care voi le luați. Cred ca ești la a 3a cea mai frumoasa perioada din viata.. Cel puțin eu asa simt.. Sunt insarcinata în 3 luni și trăiesc cel mai frumos moment pentru prima data. Îți doresc sa ai sarcina ușoară și naștere ușoară! Dumnezeu ne va ajuta sa trecem peste perioada asta grea! Te pup
Te pup si eu, sarcina usoara si tot binele! Multumesc frumos pentru incurajari!
Imi place rochița . Poti sa imi spui de unde e?
Curaj ! Sănătate!
Multumesc! Rochia este MarieStephanie, speciala pentru gravidute.
Aris are dreptate, e un copil foarte intelept. Cat despre nascut acasa, mai ales in aceste conditii, nici nu poate fi vorba! Siguranta amandurora este importanta, si, cate vreme doctorul tau este valid si spitalul unde trebuie sa nasti este ok, nu ai de ce sa-ti faci griji. Suntem in secolul 21 si avem acces la asistenta medicala, asa ca nu vad de ce ne-am intoarce in Evul Mediu, sa nastem acasa. Incearca sa te detasezi de toate aceste pareri, stiu ca este greu, dar ai foi pui care sigur te vor face sa uiti imediat toate grijile. Esti tanara, puternica si sanatoasa, si o sa aduci pe lume o Fratioara la fel de sanatoasa si puternica, intr-un spital, cu asistenta medicala necesara. Pentru ca asta este normal si firesc, indiferent de grijile care ne napadesc acum pe toti. P.S. N-am copii inca, dar iti urmaresc blogul cu drag! Hai, sa fiti bine toti!
Doamne ajuta, asa sa fie, multumesc din suflet!
Buna.Ma numesc Oana.Iti urmăresc de ceva vreme blogul dar nu am comentat niciodată aici, poate din respect, poate pentru ca am simțit că nu am ceva util de spus sau pur și simplu pentru că nu mă reprezintă sa fac asta in general.
Acum câteva seri,in timp ce o alăptăm pe cea mică, mi-a zburat gândul la femeile care trebuie să nască în perioada asta, inclusiv la tine. Si am simțit sa îți scriu ( regret acum că nu am făcut-o exact atunci ).O sa formulez exact ce aveam in minte și în suflet: Știu că nu mă cunoști și deși îmi esti foarte familiară din ceea ce alegi să împărtășești prin postările tale, cu siguranță nu pot spune că te cunosc.Dar cumva,mi-ai devenit foarte dragă și simt sa îți spun că îmi pare rau că din toate momentele și perioadele posibile, urmează să naști acum.Sunt convinsa că ai multa putere și deși frica e normală,curajul înseamnă înfruntarea acesteia și nu evitarea ei.Imi dau seama că după nopți de nesomn,cu hormonii zburdând in voie și fiind deja mama a doua suflete frumoase, ușor nu are cum sa fie.Dar mai știu că la sfârșit,când îți vei tine fetița în brațe și o vei aduce acasa, când veți fi împreună toți și veți începe o nouă viață, recunoștința, iubirea și binele vor fi stâlpii sufletului tau, pe care te vei baza in cele mai grele momente.Nu că acum nu ar fi acolo ci pentru că vor căpăta o noua dimensiune și te vei redescoperi pe tine:mai puternică,mai capabilă să te confrunți cu situații noi și cel mai important, mult, mult mai bogată!
Poate par doar vorbe frumos formulate dar îți vorbesc din experiența, stiu sigur că după astfel de perioade greu incercate, din care ieși cu bine, sufletul îți devine mai ușor și te simți un om mult mai puternic! Îți doresc sa îți regăsești liniștea, sfaturile și tot suportul de care ai nevoie,doar in și la cei care contează cu adevărat,cei dragi. Ceilalti sunt doar atât…ceilalți!
tare iti multumesc pentru acest mesaj si iti doresc tot binele din lume!
Nu, Ruxandra, NU ai de ce sa nasti acasa. Doamne fereste nu stiu cum poate cineva sa te sfatuiasca asa ceva? N-are legatura ca ai nascut natural pana acum, pur si simplu sunt complet de parere ca nasterea trebuie sa se produca la spital si trebuie sa se gaseasca un spital unde sa nasti. Eu am nascut primul copil natural in niste conditii extrem de grele si, fara asistență medicala nu as fi avut cum sa duc la capat totul. Stai si tu mai departe de stiri, te rog. Multa sanatate! 🙂
P.s.: multumesc ca ai rezolvat problema aia tehnica, acum mi-e mai usor sa introduc datele 🙂
<3
Fiica mea este insarcinata in 6luni si astazi ar trebui sa faca ecografie si niste analize. Ne este f teama, chiar daca este o clinica privata. Eu i am zis sa sara peste , acum, ptr ca este bine si poate se mai linistesc lucrurile pana la urmatoarea ecografie. Tu ce ai face in situatia aceasta? Sper sa mi raspunzi. Multumesc
eu am mers la controlul de 8 luni, in urma cu aproximativ 2 saptamani si voi merge si la cel de 9 luni, asa cum mi-a recomandat medicul. Cred ca este important sa continui monitorizarea sarcinii, repet, respectand recomandarile medicului meu.
Buna Ruxandra, ti-am lasat un coemntariu la art asta, cred c-a intrat in spam 🙁
te imbratisez! n-ar trebui, stiu ca blogul mi le afiseaza pe toate. Iti multumesc pentru gandurile bune, de acum si dintotdeauna!