As vrea sa nu mai fiu mereu pe fuga


Buna, eu sunt Ruxandra, am doi copii si sunt mereu pe fuga! E o introducere care descrie perfect ce se intampla acum in viata mea.

Sunt zilnic intr-o goana nebuna. Sa plec sau sa ajung mai repede acasa. Sa termin de facut sapte feluri de mancare din gaini care fierb teribil de greu si sa le racesc inainte sa se trezeasca cel mic. Sau inainte sa vina Albert de la scoala.

Sa mai pun o masina de rufe ca sa vad cum se micsoreaza muntele de haine care isi asteapta randul la spalat. Sa ma epilez, sa ma spal pe par, sa imi fac un dus. Sa ma dau cu crema pe fata si pe corp. Sa ajung macar azi la sala. Dar intai sa dau o fuga pana la supermarket, ca nu mai e nimic in frigider.

Sa termin de scris articolul pe care il am in cap de cateva zile si sa raspund (macar) mailurilor urgente. Sa fug sa le cumpar copiilor haine de iarna. Si poate sa ma intalnesc o ora cu prietena mea din copilarie, cu care nu m-am vazut de vreo jumatate de an, desi locuim la cateva strazi distanta.

Timpul e altfel de cand sunt mama de doi. E mai putin. Si lucrurile pe care le am de indesat in cele 24 de ore ale zilei sunt tot mai multe.

Am ajuns in situatia sa “dau o fuga” mereu. Nu mai merg linistita nicaieri, totul e pe repede inainte. Si in casa, orice activitate as avea, trebuie sa se incadreze in 5 minute. 10 daca am noroc sa fie Aris mega absorbit de ceva si sa nu ma solicite. Altfel, imi fac treaba pe particele, cu numeroase pauze in care  puiul are nevoie de mine: pauze de schimbat, hranit, distrat, adormit copilul sau de curatat desenele facute de el cu carioca pe pereti, pe mobila si pe usi.

Cand plec, e mereu stresul asta, ca trebuie sa vin cat mai curand. Uneori nu mananca astia mici, alteori nu adorm fara mine. Daca sunt cu M, stam cu ochii pe ceas si cu sufletul strans ca ar putea suna telefonul sa ne scurteze iesirea. Vedem copii, ne gandim la ai nostri: or fi bine, le-or da multe batai de cap bunicilor, or mai avea curajul sa stea cu ei de acum?

Ai impresia ca ai plecat de jumatate de ora de acasa si realizezi ca au trecut veo trei, timp in care n-ai facut mare lucru. A fost aglomerat si ai stat mai mult decat de obicei in trafic, apoi nu ai gasit loc de parcare, te-ai invartit prin nu stiu cate magazine ca nu gaseai ce aveai nevoie. Mai aveai in plan si un film, dar de unde timp si pentru asa ceva? Pleci sa faci multe si te intorci cu prea putine bifate pe lista.

Ca e asa: gata, azi avem in sfarsit cu cine sa lasam copiii cateva ore, ce facem in timpul asta? Atat mai planificam si ne mai gandim si ne mai imaginam, ca sfarsim tot intr-o fuga si fara sa fi inteles cine stie ce din iesirea respectiva.

Bine ar fi sa mai stea din cand in cand timpul in loc si odata cu el sa stau si eu. Sa imi trag sufletul. Si sa beau o cafea cu lapte.

Articole pe aceeasi tema

1 Comment

  • Ariadna
    11/01/2017 at 8:21 pm

    Dar gandeste te daca aveai si un job si tot ce ai insirat tu acolo, spalat, mancare, calcat, etc.. sa le faci dupa ora sase dupa-masa! Esti totusi o norocoasa ca ai timp sa le faci!

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.