O vara de aminitri si poze

Mi-e draga vara ca niciun alt anotimp, iar vara inseamna, pentru mine, in primul rand mare, nisip, soare, eu si copiii pe plaja, cat mai mult, cat mai des. E ciudat sa scriu despre mare acum, cand stau in pat infofolita, cu motanul incolacit pe mine in toata blanosenia lui, cu ciorapii flausati in picioare si cu teama ca, in curand, va trebui sa dau nas in nas cu cele 10 grade de afara.

Imi amintesc de ultima vineri din vacanta de vara. Dis de dimineata, imi spune Albert:

-Mama, luni incep clasa a patra. Si nu pot sa cred ca nu am sa mai simt nisipul sub talpi si apa marii, ca s-a terminat cu vara si cu soarele. La suflet mi-au mers cuvintele astea, nici el nu se astepta sa reactionez asa rapid, desi stia bine unde vrea sa ma aduca. Am anulat tot ce aveam de facut in ziua respectiva si m-am pus pe impachetat haine de toate felurile si pentru unul si pentru altul, plus vreo doua rochii pentru mine. Intr-o ora si jumatate eram toti trei in masina, in drum spre mare.

Imi amintesc perfect cat s-au bucurat cand am ajuns acolo, dar inca si mai proaspat mi-e in minte momentul in care l-am pierdut pe Aris, pe plaja, dupa ce mi-am luat ochii de la el pret de cateva secunde.

7 septembrie, vreme frumoasa, plaja plina de turisti, eu singura cu Albert si Aris, care se jucau frumos in fata mea. Imi trimite cineva un mail urgent, il deschid si il citesc rapid, dau sa raspund, dar ma uit intai in fata, la copii. Aris nu mai era.

-Albert, unde e Aris?

-Habar n-am, eu ma jucam aici. Vezi, poate n-ar fi trebuit sa stai cu ochii in telefon, ci sa fii mai atenta la el! Fix asa, transant. Speriata cum eram si minuscula cum ma simteam,  m-am bagat de tot in pamant. E nevoie de atat de putin sa iti dispara din ochi, o fractiune de secunda si gata. Aveam impresia ca ma sufoc.

-Hai cu mama, Albert, hai sa il cautam! Il strang de mana si dau sa il trag, la care el imi spune ceva ce m-a cutremurat si ma cutremura si acum, cand rememorez momentul:

-N-are sens, sigur s-a inecat. Am paralizat.

Voia sa ma pedepseasca pentru ceva, e clar, si nu a realizat in ce hal ma face sa sufar. M-am uitat din nou la plaja si la apa, Aris nicaieri. Mi-am inchipuit atunci ca ma arunc in mare si nu ma mai intorc, ma vedeam cum o fac, pas cu pas. Imi batea inima sa imi sara din piept, mergeau picioarele fara mine si ochii incercau sa cuprinda zarea, doar, doar mi-oi vedea copilul. Fix atunci, ma apuca un domn de mana: Cautati un baietel cu parul lungut si slipi albastri? Cautam, da. L-am gasit cativa metri mai incolo, se juca linistit in nisip. De ce ai plecat asa, cum ai putut, sa nu o mai faci! Mi-a zambit, ne-am luat toti trei in brate si am uitat.

Dincolo de momentul asta de cumpana, care a fost scurt si s-a terminat cu bine, dar pe care l-am trait cel mai intens, vara noastra a fost senina si presarata cu bucurie multa.

Nu departe de sambata trecuta, am mai dat o fuga la mare. Ne-a primit asa frumos, ca de despartire, cu o caldura placuta,  zici ca era iunie, nu final de septembrie, si o minunata plaja goala de oameni, dar plina de scoici aduse de valuri din larg si aliniate pe nisip, sub forma de comori pentru copiii mei.

Si in aprilie ne-a mai bucurat marea mea tot asa, cu 28 de grade in aer si o apa buna de scaldat pana la genunchi sau chiar pana la jumatate. De atunci ne-a inceput vara si iata ca ne-a dus pana la sfarsit de septembrie. Aproape 5 luni de soare bland si de amintiri frumoase, sa ne ajunga pana la anul. A fost a noua vara cu Albert si a treia cu Aris, din cele 18 pe care le avem impreuna. Le tin socotela, strang amintiri, incerc sa imi scrijelesc adanc in minte momentele noastre de acum, de cand sunt inca mici si cu chef de mine.

In fiecare an, cand sunt sigura ca s-a terminat de tot cu caldura, ma uit prin pozele facute toata vara si le sortez pe momente. Unele raman in laptop, transferate de pe telefon, altele devin fotografii adevarate, bune de inramat si de atarnat pe pereti sau de pastrat in albume colorate.

Aveam imprimanta TS 5050 de la Canon pentru testare si asa bine s-a nimerit, ca am putut sa imprimam din pozele de vacanta. E isteata foc imprimanta asta, se conecteaza usor cu telefonul sau cu laptopul (daca te pricepi cat de cat, deci eu sunt exclusa de la treaba asta) si de acolo ai internetul la dispozitie sa cauti orice vrei sa imprimi sau poti sa folosesti imaginile stocate. Fotografiile se imprima cu detalii bune, pentru ca exista un cap de imprimare FINE cu jet de cerneala, plus 5 cartuse separate de cerneala (asa am citit la ei in carticica, nu stiu eu dintr-astea, dar stiu ca imi plac pozele scoase).

Au si o promotie draguta cei de la Canon, tot e toamna, a inceput scoala, asa ca, la fiecare imprimanta Pixma din promotie cumparata, primesti cadou un rucsac, sa ai de schimb pentru scoala. Nu conteaza daca o iei online sau din magazin, promotia ramane valabila. Uitati aici site-ul dedicat campaniei.

As zice ca o imprimanta de genul asta e numai buna la casa omului, mai ales a omului cu copii scolari, pentru ca pot face atatea lucruri utile cu ea. Acum ca noi am decis sa imprimam pozele de vacanta, iar Albert si-a scos imagini cu personajele preferate a fost doar asa, de incalzire. Mai tarziu, cand or incepe proiectele la diverse materii, chiar are ocazia sa imprime si sa duca la clasa niste chestii deosebite.  De mare ajutor in sensul asta e si platforma Creative Park, cu care ne-am mai jucat si in anii precedenti.  Isi poate imprima si orarul, ca Albert tot il rataceste.

Daca il inveti sa foloseasca singur imprimanta, cu atat mai distractiv este si abia simte ca a muncit cap-coada pentru proiectele lui. Nu e greu, Albert s-a prins imediat cum sta, treaba pentru ca asa sunt copiii de azi, prieteni buni cu tehnologia. A, si cu ce poze mai imprima, isi pot decora camera. Sa o vedeti pe a lui Albert, e plina cu tot ce ii place lui, poza langa poza, toate prinse cu lipici dintr-ala care sper sa se ia fara perete.

Desi cu gandul inca la vacanta, suntem intrati bine in paine cu scoala. Nu-i bai, in 7 luni e vara din nou, daca incepe tot asa caldura, din aprilie. Pana atunci, mai avem un Craciun si-un revelion de trecut, plus un intreg an scolar, in care sper ca astia mici se vor distra maxim invatand.