Unde cresc doi copii, e loc si de al treilea


Stiti faza aia cu al treilea copil care practic se creste singur? Chiar de la al doilea pare-se ca ar functiona minunea. Mai facem copii pentru ca avem oricum hainute, carucior si patut ramase de la primii, pentru ca o gura in plus de hranit nu ne-ar da viata peste cap, pentru ca nu vrem sa fim singuri la batranete, pentru ca vecina n-a avut frati si ne-a spus ce greu i-a fost, iar noi ne punem pe implinit visul vecinei, ca doar ea ne creste copiii.

Facem cati copii ne da Dumnezeu, spun unii. Si Dumnezeu sigur da, daca uitam sa folosim mijloace de contracepție. Pe urma ne consolam cu gandul: ne-om descurca, unde cresc doi, e loc si de al treilea.

Doar ca un copil inseamna mai mult decat o gura in plus la masa. Orice copil, ca-i primul, al doilea, al zecelea pe care il aducem pe lume, are nevoie de timpul, implicarea si toata dragostea de care putem da dovada. Dincolo de asta, are nevoie de bani sa mearga la gradinita, la scoala si la activitati pe langa, sa se bucure de o copilarie fericita si linistita.

Contrar a ceea ce ti-ar baga in cap unul sau altul, copilul NU se creste singur si nici nu ar trebui sa devina responsabilitatea fratilor mai mari. E adevarat ca devenim parinti mai relaxati dupa ce am trecut macar o data prin experienta asta si ca ceilalti copii pot da cate o mana de ajutor la nevoie. Insa noptile de nesomn tot alea sunt si tot pe umerii parintilor cad, ca si etapele de dupa: diversificarea, tantrumurile, perioada “nu”, gradinita, scoala, lectiile, emotiile, clubul de karate, de inot, de fotbal, de teatru sau de ce i-o mai placea celui mic sa faca.

E frumos, va spun, e de-a dreptul minunata viata cu copii. De iubit ii iubesti, acolo rezervorul e infinit si de s-ar creste copiii numai cu iubire, ar fi extraordinar. Dar sunt si alte lucruri pe care e important sa le luam in calcul, precum chestiile pragmatice. Ma rog, doi saci de haine ramase de la fratii mai mari nu reprezinta intocmai un motiv bun sa mai faci un copil.

In loc sa ne aruncam cu capul inainte, ar trebui sa discutam deschis cu partenerul de viata daca e un pas pe care suntem siguri ca vrem si mai ales pe care putem sa il facem. Te mai duc uterul si buzunarul, mai ai rabdare sa o iei de la capat, ai ajutoare sau crezi ca te descurci fara, ai camere destule cât sa nu dormiți clai peste grămada, iti pui din nou in standby viata profesionala si pe aia sociala si sexuala, abia resuscitate dupa ultimul copil?

Asa voiam sa mai fac un copil imediat ce l-am avut pe al doilea. Apoi n-am mai dormit trei ani si s-au mai intampla si niste lucruri bune in cariera mea, incat mi-a pierit avantul. Prefer sa ma concentrez pe copiii pe care ii am deja si pe mine. Asta zic acum, dacă se schimba ceva, mai vorbim.

E strict decizia voastra, a celor doi parteneri, daca mai aduceti pe lume un omulet si sigur va fi cea mai buna decizie, atat timp cat e luata in deplina cunostinta de cauza. Ca regula geneala, cu cat ne bazam mai mult pe lucruri concrete si mai putin pe ajutor divin, cu atat mai mari sanse avem sa sfarseasca toata lumea fericita.

sursa foto: google.

Articole pe aceeasi tema

16 Comments

  • Irina
    19/03/2018 at 8:29 pm

    Acelasi gand…eu nici pe al doilea nu-l voi mai face cel putin asa gandesc acum la aproape 3 ani de la aparitia fetitei.este foarte greu sa cresti copiii fericiti , sa fii implicata in viata lor, sa ai disponibilitate pt ei sa fii acolo pt ei.cu o suta de lucruri profesionale de facut intr-o zi , cu altele ce tin de casa ( ca tb sa le faci)abia daca iti mai ramane un dram de timp si pt el , pt micutul om care te striga prin casa si tu cu o mie de ganduri in cap abia daca ii raspunzi amortit: da mama . Prefer sa ma concentrez pe copilul pe care il am deja si sa-i ofer ce pot eu mai bun din mine si atat cat pot

    • Ruxandra Luca
      20/03/2018 at 12:38 am

      Da, mamicia asta vine la pachet cu responsabilitati imense. Dar si cu beneficii fara numar. 🙂 decizii intelepte sa luam cu totii, te imbratisez, Irina!

    • Blaga georgeta ioana
      21/03/2018 at 8:10 am

      Sincer eu am déjà 2 copii cat de cat marisori si nu mi ar trece prin cap sa mai fac unu nu as mai avea rabdare nu as outea sa ma duc la munca si in plus de asta e greu sai cresti 2 copii de una singura casa sc hobiuri alergand toata ziua Ca lor sa le fie bn

      • Ruxandra Luca
        21/03/2018 at 8:37 am

        Uite, vezi, tu ești realista. Ai cântărit bine situația, ai ajuns la concluzia ca ar fi mai mult decât poti duce și ai luat decizia potrivită pentru tine și pentru voi. Asta e ideea, sa cântărim bine lucrurile și sa nu ne aruncam cu capul înainte. La fel de adevărat este ca situația se poate schimba oricand și, odată cu ea, și decizia noastră.

  • Andreea
    19/03/2018 at 10:49 pm

    Fix tema asta o dezbatem si noi de ceva vreme…in adancul sufletului ne dorim sa avem al treilea copil..mai ales ca eu am doar 25 de ani 🙂
    Si da, amandoi avem job, al meu sot chiar firma proprie, dar parca ceva inca ne tine …nu financiar, cat timpul avut pentru a creste frumos in continuare cei doi copii minunati.

  • Ruxandra Luca
    20/03/2018 at 12:37 am

    o mama asa tanara <3 imi place cum gandesti! Numai bine, sigur decizia buna si potrivita pentru voi va veni!

  • Raluca Nabarjoiu
    20/03/2018 at 8:50 pm

    Decizia asta de a avea și al treilea copil o întâlnesc mai degrabă la mamele care încă nu sunt trecute de 30 de ani…nu stiu de ce, dar eu le vad mai răbdătoare, mai copilaroase în relația cu puiii lor…pe când în cazul mamelor peste 30 de ani, și acum eu vorbesc din proprie experienta, se lasa cu mai multa oboseala, irascibilitate și parca mai putina disponibilitate de a mai împarți putinul timp pe care il mai au ptr. ceilalti copii, ptr.ele , ptr.job, etc.și cu un al treilea copilaș, dar ma rog, daca s-ar intampla (putin probabil) in cazul meu, parca nici pacate nu as face, cum e vorba aceea.
    Mare dreptate ai și cu problemele de ordin medical cu care ne confruntăm mai frecvent noi femeile trecute de 30 de ani, din pacate, și care ne scad șansele de a mai procreea.
    Multumim ptr. articol, Ruxandra!

    • Ruxandra Luca
      20/03/2018 at 9:00 pm

      Raluca draga, eu mai rabdatoare si mai calda, mai nu stiu, mai acolo pentru copil, simt ca am reusit sa fiu cu bebe 2, care a venit cand aveam 30 de ani, decat cu bebe 1, care a venit la 24. Ce-o fi la al treilea, daca va fi al treilea, om vedea. 🙂 Multumesc tare si eu pentru mesajele tale de pe blog, care ma bucura mult de fiecare data! <3

  • SIMONA
    21/03/2018 at 8:35 am

    Ma gândesc și la al treilea si am 33 acum. Abia are cel de al doilea 2 luni. Difera mult și cum este copilul. Primul a fost un model gălăgios. Depresia postnatala mult mai rea. Îmi venea sa il bruschez sa tacă deși știam ca nu funcționează asa. Tensiunea din familie era iarăși mare pentru ca eu eram nervoasa. Acum la al doilea a fost alta poveste. Bebelușul este liniștit. Sta și el cu ochii deschiși fără sa plângă ca primul care nici nu ii deschidea și plangea. Nu am avut nici colici acum fata de primul bebe. Bombane cu stil când ii e fomica gen”Aaa, aaa” in traducere libera :”Mami îmi e fomica, poți veni sa îmi dai tațica?”. Primul bebe era ceva de genul “Daaaaaa-miiiii, acuuuumm”. Așadar este clar ca acești copii necesita atenție și îngrijire și iubirea asa cum spuneai nu ii face mari. Însă poate pentru ca am tânjit după un Crăciun gălăgios ca în filmele americane nu este neapărat motivul pentru care ma gândesc la al treilea ci sentimentul ala când ai un frate care îți poate fi alaturi la bine și la greu. Știu sunt și prieteni pentru asta însă în frate e un frate. Tânjesc sa pot merge într-o vacanta și asa chiar și la birou însă când o vad pe cea mare cum își pupa frățiorul de doua luni deși ea are 1 an și 11 luni ma topește. Pentru iubirea asta parca radiază casa noastră, iubirea asta luminează tot. Uit durerea de la naștere și nopțile nedormite. Noi mămicile avem oricum super puteri facem chiar si oamenii sa zâmbească pe strada când ne vad copii. Luați o decizie înțeleaptă când faceți un bebe fie ca este unul sau “căti or da Dumnezeu”. Va pup

    • Ruxandra Luca
      21/03/2018 at 8:40 am

      Așa este, susțin ideea de decizie înțeleapta! Numai fericire și armonie sa fie in casa voastră! 🙂 și sa știi ca așa a fost și la mine, mult mai ușor cu al doilea, el mai liniștit și eu mai relaxata in rolul de mama.

  • Maros Felicia
    21/03/2018 at 3:07 pm

    Eu zic fiecare simte ce i se potriveste. Fiecare situatie este diferita. Eu am 34 de ani si 4 copii. Mi-am dorit intotdeauna cel putin 3 copii. Este adevarat ca bani trebuie pentru educatia/ hrana fiecarui copil, dar si Dumnezeu te ajuta sa le dai copiilor lucrurile astea, sa nu credeti ca doar voi faceti totul. Daca Doamne fereste te imbolnavesti grav, poti sa ai doar un copil si sa nu te poti ingriji nici macar de acela. Si la fiecare familie responsabila cu prunci mai multi pe care am intalnit-o mi-au spus mamele ca de obicei fiecare copil a venit cu o promovare, cu o marire consistenta de salariu, alt job mai bun sau o afacere profitabila aparuta asa de nicaieri parca. Eu deocamdata simt ca vreau sa-mi trag sufletul si sa ma ocup de copiii pe care ii am, dar cine stie ce va mai fi si ce voi mai gandi dupa ce trece bebeluseala.

    • Ruxandra Luca
      21/03/2018 at 11:07 pm

      sa fiti sanatosi! Culmea, si eu am avut cate o implinire profesionala cu fiecare copil, mi-au dat imboldul sa fac niste lucruri de care nu ma credeam in stare. Si asta mi s-a parut incredibil. Ce fac ei, de fapt, copiii nostri, este sa ne schimbe si sa ne transforme in oameni mai buni si mai capabili. Se intampla niste minuni pe-acolo, odata cu venirea pe lume a puilor de om, nu neg.

  • any
    21/03/2018 at 6:51 pm

    Eu am doar un copil, dar le felicit pe mamele cu mai Multi copii si inca mai au curaj sa dea viata si sa se sacrifice mai mult pentru familie..Trebuie sa recunoastem ca in ziua de astazi predomina egoismul, ma refer aici si la mine..vrem cariera, vrem timp liber…insa in final nu stim ce va conta mai mult…si cred ca tu Ruxandra iti explici tie insuti de ce inca nu ti mai doresti al treilea copil :).

    • Ruxandra Luca
      21/03/2018 at 11:10 pm

      Eu nu stiu daca dorinta asta de a avea timp liber, timp pentru tine, se numeste egoism. E mai degraba ceva firesc, de care toate avem nevoie, ca sa ne incarcam bateriile. Atat timp cat eu momentan simt ca nu sunt gata pentru un alt copil, nu pot regreta niciodata decizia asta, pentru ca in clipa asta de fata e cea mai buna. In acelasi timp, nu stii cum ti se schimba dorintele si asteptarile de la o zi la alta. Important e sa stii ce vrei.

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.