Astazi puiul meu a absolvit gradinita, iar eu m-am simtit de parca ar fi terminat facultatea…cel putin. Am ras si-am plans in acealsi timp si m-au incercat atatea emotii cand l-am vazut acolo, pe scena, cu educatoarea lui draga si toti colegii, de nu mai stiam cum sa le stapanesc. In tot acest timp, Albert al meu…
a fost cum nu se poate mai relaxat. Si-a spus frumos rolul de la serbare, a respectat coregrafiile, si-a primit diploma si cadoul simbolic de final, a ascultat cele cateva vorbe abia rostite de educatoare printre lacrimi, ne-a vazut pe mine si pe mama tare emotionate si totusi a ramas zambitor si linistit. Il bucura gadul ca va merge la scoala, asteapta entuziasmat schimbarile. Si noi am avut grija sa-I descriem mereu scoala ca pe un loc frumos, unde inveti lucruri multe si interesante, un loc unde mergi cu placere si-ti faci prieteni noi. In rest, il lasam pe el sa descopere, dar la cum il stiu, se va descurca de minune. Eu si M suntem tare mandri de puiul nostru si abia astepta etapa ce urmeaza (chiar daca nu-mi vine nici acum sa cred ca am baiat la scoala, am baiat maaaaare) !