Ieri, dupa ce l-am lasat pe Albert in clasa, am vazut pe culoarul de la etajul unu al scolii un barbat aplecat spre un pusti de clasa a doua. Barbatul avea degetul aratator indreptat spre pieptul copilului: „Daca se mai repeta, vei avea de-aface cu mine!” i-a spus. Pustiul trebuie sa fi fost un coleg de-al copilului sau. Si facuse o traznaie pentru care tatal respectiv ii cerea nervos socoteala. Baiatul, la vreo 8 anisori, tacea. Niciun cadru didactic nu era prin preajma, iar totul s-a intamplat foarte repede.
M-am gandit cum ar fi fost daca era fiul meu in locul acelui copil? Sa vina Albert acasa si sa imi spuna ca un alt parinte i-a vorbit asa. Cadea cerul pe mine…
Scena mi-a amintit de un alt episod, petrecut in urma cu vreo doi ani, care la fel, m-a lasat masca. Un tata povestea in parc ca fiul lui fusese impins de cateva ori la scoala de un alt coleg. Tatal a hotarat sa faca dreptate, asa ca a mers la scoala sa vorbeasca cu vinovatul. Copiii erau elevi in clasa pregatitoare.
–Cand l-am vazut iesind din scoala, povestea tatal, asa mic si pricajit, m-am gandit „Ia uite, mai, cine ii face probleme lui fiu-miu”! Cat de mare s-o fi asteptat sa fie un copil de 6 ani?
–L-am luat imediat la intrebari, isi continua barbatul povestea. De ce nu-l lasa in pace pe fiu-miu, de ce e baiat rau? Si i-am spus ca daca mai indrazneste sa se ia de copilul meu, o pateste cu mine. Si bunica lui mi-a spus ca bine ii fac, pentru ca e obraznic si are numai batai de cap cu el.
Si parintele din prima poveste si cel din a doua considerau ca procedeaza corect. Li se parea firesc sa mearga pur si simplu la niste copii care nu erau ai lor, in timp ce copiii respectivi se aflau la scoala, si sa ii certe sau sa ii ameninte pe anumite motive. Doamna invatatoare era scoasa direct din ecuatie, ca doar dreptatea ti-o faci singur.
Si ce poate sa faca un pusti de cativa anisori in fata ditamai adultului decat sa plece capul, sa accepte orice i se spune si sa promita orice i se cere. Si mai poate sa se sperie, ca nu-i putin lucru sa stai fara aparare in fata cuiva de 2 ori mai mare decat tine.
Nu mai spun ca pustiul din a doua poveste o avea si pe bunica langa el. Nu stiu ce e mai trist. Tatal care isi face dreptate singur sau bunica respectiva care il lasa sa ii ameninte nepotul. Si mai confirma ca e baiat rau si merita sa fie pus la punct. Ce lectie il invatasera pana la urma?
Revenind, ideea e asa: daca pustiul meu face vreo traznaie cat timp e la scoala, doamna invatatoare e cea mai in masura sa rezolve initial situatia. In grija ei fusesera copiii si atunci ea stie cu siguranta ce s-a intamplat acolo si ce trebuie facut in continuare.
Copilul tau vine acasa si iti spune ca X i-a facut nu stiu ce „lucru oribil”. Tu i-ai facut ceva? Nimic. Oricat de mare ar fi imboldul in momentul respectiv, nu mergi sa ii faci „educatie” lui X. Nu ii spui „esti copil rau”, „sa iti fie rusine”, vei avea de-aface cu mine!”. Adica cum va avea de-aface cu tine? Ce ai de gand sa faci?
Nici nu suni direct parintii copilului, daca se intampla sa ai numarul lor de telefon:
-Azi al tau l-a facut prost pe al meu. Fa ceva in legatura cu asta sau fac eu!
Si cand te apuci sa cercetezi, afli ca al lor il facuse prost intai pe al vostru si mai descoperi ca, desi ieri si-au scos ochii, azi, copiii sunt prieteni la catarama.
Alege sa vorbesti cu invatatoarea in prima faza. Daca e cazul, mergeti la director, chemati si parintii copilului in cauza la discutii, apelati la consilierul scolii, exista multe metode corecte si eficiente de a rezolva problema.
Nu ai niciun drept sa abordezi un copil strain (cu atat mai putin pe culoarele scolii) cerandu-i socoteala pentru cine stie ce. Sa il ameninti, sa il sperii. Pai in Statele Unite, pentru un astfel de comportament, esti imediat chemat la politie, daca parintii copilului amenintat depun plangere.
Chiar azi citeam un caz de la ei: un tata l-a intrebat pe un copil, care ii lovise fiul, daca i-ar placea sa i se intample si lui acelasi lucru. Atat. Mama copilului care lovise a anuntat politia, iar barbatul a fost chemat imediat la sediu si acum trebuie sa raspunda pentru comportamentul lui. Si pare ca facuse un lucru minor.
Dreptatea nu ti-o faci singur, treaba ta nu este sa disciplinezi copiii altora. E normal sa fii suparat atunci cand pustiul tau e lovit, impins, exclus sau cand i se vorbeste urat. De cate ori nu am trecut si eu prin asta. E normal sa arati ca esti suparat si sa iei imediat masuri pentru a indrepta lucrurile. Dar nu poti lovi intr-un copil (al tau sau al altora) in niciun fel.
Din cauza asta: un parinte care a vrut sa-si faca dreptate pe culoarele scolii, la noi in scoala au fost interzisi parintii. Ii lasam dimineata la poarta si ii luam dupa amiaza tot de la poarta.
pai si la noi la fel, ii lasam si ii luam din holul de la parter, dar luni si vineri putem urca la ei la clasa. Cine vrea sa isi faca dreptate singur gaseste metoda, din pacate…