Suntem pe drumul cel bun

Ruxandra Luca, am baieti mari

Azi noapte Aris a dormit singur, in camera lui. Reusim tot mai des in ultima vreme sa il culcam singur. Stau langa el pana adoarme, apoi plec usor, sa nu ma simta. Baga somn lin pana dimineata, ceea ce foarte bine pentru toata lumea.

Azi M. a trebuit sa plece foarte devreme. Albert s-a trezit in jurul orei 7 si a coborat in bucatarie, cum face de obicei. Isi gaseste de treaba daca se intampla ca noi, ceilalti ai casei, sa dormim mai tarziu in zilele de weekend.

M-am trezit si eu tot pe la 7, dar am zis ca mai stau in pat, la caldurica, 5-10 minute, pana face Aris ochi. La un moment dat, mi s-a parut ca usa de la camera lui Aris s-a deschis, dar cum nu am auzit niciun marait bebelusesc, am ramas linistita sub patura. Cred ca am atipit din nou.

Deodata, aud vocile copiilor pe hol. Aris spunea nu stiu ce pe limba lui, iar Albert il tot sasaia: Sssssss, doarme mama, liniste!

Sar ca arsa din pat. Deschid usa la dormitor si ii vad pe copii sprijiniti de perete. Aris tinea in manuta o bucata de sandvis cu branza, din care musca din cand in cand. Era manjit tot de branza pe fata, pe par si pe haine.

-Copii, voi erati treji?

-Pai eu si cu tati ne-am trezit primii, imi raspunde Albert. Apoi tati a plecat. Si cand s-a trezit si Aris, l-am adus in bucatarie. N-a plans deloc. Uite, i-am facut si un sandvis.

-I-ai pregatit tu de mancare?

-Da, imi facusem mie intai un sandvis cu casacaval si cu rosii si mi-era teama sa nu-l vrea el. De asta i-am facut si lui unul.

Nu l-am mai intrebat daca a spalat rosiile si nu mi-am mai batut capul cu faptul ca branza respectiva statea de multisor prin frigider. M-am umplut pur si simplu de lacrimi. I-am strans la piept si i-am pupacit pe amandoi pana s-au smuls din bratele mele.

Intre timp, cel mic se saturase de sandvis, asa ca i l-a intins motanului. Batman l-a lins de doua ori, apoi l-a abandonat. La care Aris il insfaca rapid si da sa muste, fara nicio problema ca limba motanului tocmai dansase prin branza aia.

-Aris, nu, sare Albert, inainte sa sar eu. Iti fac eu alt sandvis!

I-l ia din mana pe cel lins de motan, cu promisunea ca i-l va da catelusei noastre, apoi imi spune ca stau linistita cu Aris, ca se ocupa el de micul dejun. Si da, i-a mai facut lui frate-su un sandvis.

Ce sa-ti mai doresti? Am baieti mari: un Aris care deja doarme singur si un Albert care face cam totul singur si mai are grija si de asta mic pe deasupra. E timpul sa fac un pas in spate si sa-i las sa se desfasoare. Oare singuri acasa or sta de-acum? 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.