DEPENDENTA DE CALDURA


Sunt dependenta de caldura in toate formele ei: de caldura fizica, dar si de cea sufleteasca, adică de iubire.
Imi hranesc dependenta cu orice:

cu ciorapii de lana pe care ii port pana primavara tarziu, cu zambetul copilului meu dimineata, cu razele soarelui care imi ating direct pielea, cu o pilota groasa, cu blana pufoasa a motanului care mi se cuibareste in brate, cu dragostea lui M, cu caloriferul mare din bucatarie, de care imi lipesc adesea mainile, cu putinii prieteni care îmi știu nevoile, fara sa le spun vreodata, cu bai fierbinti, cu patru zile de sauna pe saptamana.
Si daca n-am astfel de surse de caldura in jur, sufar si nu mai pot face nimic, parca imi pierd sensul.
Am incercat in cateva randuri, fortata de circumstante, sa stau fara oamenii pe care ii iubesc; curand, tot la ei am fugit, gata sa  dau cu piciorul la orice altceva cladisem acolo unde nu-i aveam cu mine. Am vrut sa-mi placa vremea rece, am invatat chiar sa schiez si am facut-o ani la rand, m-am batut cu zapada si am ras, m-am bucurat de primii fulgi de nea, dar vacantele mele preferate raman la mare, cele mai fericite zile sunt vara.
Am mai incercat sa inlocuiesc pijamalele din bumbac cu unele sexy, din matase (macar de dragul lui M), dar le prefer pe cele groase; am vrut sa renunt la ciorapii de lana, sa fac dusuri caldute in locul bailor fierbinti (mi-ar face bine la piele), sa nu ma mai invelesc cu plapuma in miez de vara si sa am iarna temperaturi decente in casa, care sa nu-i oblige pe ceilalti sa stea in tricou, dar nu-mi iese. 
Asa sunt eu, dependenta de atatea feluri de caldura. De ce as schimba ceva?

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.