Step aerobic, gravida in 8 luni

Ruxandra Luca, coregrafie de step, insarcinata in 8 luni

Iata-ma topaind de mama focului, cu ditamai burtica de opt luni! Care burtica, mi se pare mie sau e vizibila doar din profil? Hi, hi, imi cam place de mine graviduta, ca eram fericita cum nu mai fusesem de mult si intr-o forma fizica maxima, de puteam sa fac in trimestrul trei de sarcina toate cate se vad pe filmare.

Asta era acum sase luni. Astazi, respir greu dupa ce urc doua etaje. Cam trist! Vreau si trebuie sa ajung la sala ca-mi striga corpul de nevoie sa se miste si eu nu-l ascult. De la doua saptamani dupa nastere tot simt ca ar fi cazul sa-mi reiau antrenamentele, dar efectiv n-am reusit sa-mi gasesc cele doua ore legate in care micul meu print sa poata sta fara mine si mai ales fara sa fie alaptat. Acum ca are deja cinci luni, observ ca rezista fara laptic intervale mai mari de timp, nu mai e atat de dependent de mami. Sta si cum M., deci i-as putea lasa asa, intre baieti…din cand in cand. Ma indur sa-l las, nu-i voba de asta, trebuie doar sa stiu ca ii e bine si are tot ce ii trebuie.

Sigur m-as simti minunat dupa sala. Doar imi amintesc cum era inainte de a ramane gravida si apoi, pe toata perioada sarcinii. M-am dus constiincioasa, zi de zi. Cu mici exceptii. Si m-am simtit si am aratat exact asa cum mi-am dorit. Apoi Bebe 2 s-a nascut sanatos tun si, asa cum banuiam, innebunit dupa miscare. Adica se linisteste fantastic daca ma legan cu el sau daca il plimb pur si simplu, dar in pas alert. Cu cat mai repede ma misc, cu atat mai incantat il vad. Imi vine sa rad, cate tumbe trebuie sa fi facut el prin burtica toata sarcina! Si eu am facut sport, nu gluma! Pana am nascut. Nu chestii light, gen un mers alert, ci programul obisnuit de antrenamente de aerobic si fitness, usor adaptat, odata cu evolutia sarcinii. Normal, fara a mai lucra abdomenul dupa luna a patra de sarcina. Dar am tot scris despre ce am facut si ce nu, in jurnalul de sarcina, pe care l-am tinut cu atat drag si entuziasm aici, pe blog (un exemplu, aici).

Bine ca am filmat aceasta coregrafie, facuta de Cristina, antrenoarea mea draga de step. Ca ma uit acum si parca nu-mi vine sa cred ca eu eram aia cu burtica si puteam sa topai cu atata lejeritate. Astazi as mai putea, oare? Doar lumea imi spunea ca sunt curajoasa, dar eu priveam totul ca pe ceva absolut normal. Acum, sincer, ma cam intreb ce-o fi fost in capul meu 🙂 Nu. glumesc, am facut sport fix la intensitatea pe care am simtit-o sigura pentru mine si bebelusul din burtica. Eram intr-o conditie fizica foarte buna cand am ramas gravida si stepul a fost mereu printre formele mele preferate de miscare. Asta a fost secretul! Plus o sarcina fara probleme, o relatie apropiata cu medicul meu si acordul lui, la fiecare control, pentru a-mi continua antrenamentele in acelasi ritm. Sportul e minunat inainte, in timpul si dupa sarcina. Nu pot sa o spun de suficiente ori. Il recomand cu atata caldura si abia astept sa-mi reiau si eu antrenamentele! Ca sportul de acasa n-a prea functionat in cazul meu, am nevoie de atmosfera de la sala, de antrenorii cu care sunt obisnuita, de coregrafii, de muzica si de tot ce mai inseamna mersul la sala, in general.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.