Joi prezint un eveniment si-am zis ca n-ar strica sa-mi cumpar ceva dragut de imbracat. Ma tot gandesc la asta de vreo doua saptamani, dar abia ieri am ajuns, in sfarsit, in mall.
Ziua nu a inceput tocmai bine, ca dupa o noapte in care se trezise de vreo zece ori, Aris a hotarat ca la ora 7 e cazul sa vorbeasca cu peretii. Dupa vreo jumatate de ora de conversatie a adormit singurel si-am ramas eu sa vorbesc cu peretii (ca de somn nu mai putea fi vorba). Dupa o ceasca uriasa de cafea cu lapte, tot imi picau ochii in gura de oboseala. Apoi, pana m-am mai invartit prin casa, pana i-am pregatit fructele bebelusului si masa de pranz, pana am pus o masina de rufe, le-am intins, si multe altele pe care le fac zilnic fara sa se cunoasca, a venit timpul sa-l iau pe Albert de la scoala. Care Albert era si el obosit tare. Mi-a spus si doamna ca a dormitat toata ziua in banca si ca avea vreo trei pagini de recuperat, dupa ce refuzase sa scrie dupa dictare, pe motiv ca prefera sa se uite pe pereti. Buuuun… L-am luat, l-am pupat, i-am spus ca recuperam noi frumusel acasa si l-am intrebat daca nu merge mai intai cu mine si cu bebe in mall, sa-mi iau o rochie. Stiam ca-i mare riscul cu el frant de oboseala, cu mine la fel si cu bebelusul dupa noi, dar n-aveam cand altadata sa mai ajung, deci mi-am facut curaj.
-In mall?
-Da!
-Imi iei o jucarie??
Acum daca ziceam nu, imi spunea ca nu vine. Daca ziceam da, eram obligata sa-i cumpar si abia ce-i luasem jumatate de magazin de jucarii in seara precedenta.
-Mai vedem…
S-a multumit cu asta, am batut palma si uite-asa, cu amandoi dupa mine, am ajuns in mall.
-Hai la jucarii! Primul lucru, nici n-am pus bine piciorul acolo ca mi-a si cerut jucarii.
-Albert, puiule, mergem intai sa se uite mami dupa rochie si apoi ne gandim si la ale tale. Aminteste-ti ca abia ti-am luat aseara robotul, planelete, stickerele de Halloween si…
-Nu, hai la jucarii!
Vai, nu mai puteam. Ma uitam la Aris ca era linistit, dormit, mancat, schimbat, deci numai bun de carat prin magazine si n-avea sa ramana asa mai mult de o ora. Si eu pierdeam timpul asta ataaat de pretios cu explicatii. Am zis sa-l ignor pe Albert, poate merge asa, deci am pornit hotarata in directia magazinelor de haine.
-Mami, nu pot sa cred!!! Numai rochii, rochii, asta iti iei toata ziua si mie NIMIC! NICIODATA!
Si-a zis-o in gura mare. Fix in clipa respectiva am simtit toti ochii pe mine. Care mai de care mai interesat s-o vada pe mama aia de-si cumpara numai ei rochii si la copil „nimic! niciodata!”… Da, eu eram aia … Si da, mai aveam si unul mic dupa mine… Nu, nici lui nu-i cumparam „nimic! niciodata!”.
I-am zambit lui Albert. Ma rog, numai zambet nu era ala, dar incercam sa fac fata situatie cu caaaaalm.
-Albert, stii ca nu-i adevarat. Ne-am intels ca mergi intai cu mine sa-mi iau ceva si apoi ne uitam si la jucarii. Dureaza doar cinci secunde sa-mi aleg o rochie.
-1, 2, 3, 4, 5! Gata, au trecut 5 secunde si nu ti-ai luat nimic!
Tic-tac, tic-tac! Curand, lui Aris avea sa i se faca foame si s-ar fi ales praful de tot shoppingul meu, care nici macar nu incepuse. Situatia disperata cerea masuri disperate: trecem la planul B. Imi pun fata serioasa, imi fac vocea aspra si incerc sa dau un soi de ordin, pe care ma rugam sa-l execute micul soldat, fara comentarii:
-Albert, da-mi mana si hai sa mergem!
Nu mai zice nimic. Ma bucur asa de tare ca-mi vine sa-l pup, dar ma abtin de teama sa nu inceapa din nou cu jucariile. Fac o paranteza aici si va spun ca ador sa merg la shopping, sa ma plimb ore in sir prin magazine, sa probez tot, sa ma intorc si sa probez din nou, sa ma gandesc cum sa combin piesele, sa glumesc cu vanzatoarele, iar sa probez si tot asa. Deciziile la foc automat nu sunt punctul meu forte. Deci cum m-am vazut intre 1000 de camasi, fuste, bluze, pantaloni, habar n-aveam pe ce sa pun mana mai intai. O rochie, atat am apucat sa iau pe mine, inainte ca perdeaua de la cabina de proba sa fie trasa intr-o parte si sa vad fata nemultumita a copilului meu mare. Cel mic era in carut, langa mine, inca linistit si interesat de jucariile lui.
-Mi-e foame! Nu mai rezist! Intelegi? Nu mai pot! Simt ca lesin!
Brusc, lesina de foame. Nu trecusera doua ore de la masa de pranz pe care o ia zilnic la scoala, unde primisera doua feluri de mancare, plus desert.
Moarta de somn, pe jumatate dezbracata, cu perdeaua de la cabina de proba trasa intr-o parte (astfel incat oricine si-ar fi dorit putea privi in voie) mi-a venit sa plang. In hohote, nu asa. O rochie voiam si eu sa-mi cumpar si nici aia nu puteam. Nu-i drept!!!!!! Si ce-am facut? M-am imbracat, am mers la restaurantul chinezesc sa-i cumpar lui Albert spaghetele pe care si le-a dorit, l-am privit cum ia doua guri si imi spune ca nu mai poate, ca il doare burta rau, apoi am observat cum Aris incepe sa se agite in carut, sa maraie si in final cum izbucneste in plans. Prea mult shopping strica, ce-i drept, asa ca era cazul sa-mi iau copiii si sa mergem acasa. Mda… Totusi, cu mana goala n-aveam de gand sa plec, asa ca am intrat in primul magazin de cosmetice si mi-am luat un tus maro. Nu-i de imbracat, dar bun si ala ca premiu de consolare.
Concluziile zilei:
N-am cu ce sa ma imbrac la eveniment!
Cu Albert obosit nu-i de mers la shopping si nicaieri altundeva (cred ca e a mia oara cand ajung la aceasta concluzie, dar vad ca tot degeaba).
E greu spre imposibil sa faci shopping decent cu amandoi dupa tine. Tu fiind singura. Ei obositi.
Daca ii luam lui Albert un Lego (oricat de mic) ar fi uitat de sete, foame si de orice altceva si m-ar fi lasat sa probez linistita tot magazinul. Dar m-am incapatanat sa fac ce-i corect.
Sau daca il lasam pe Albert la locul de joaca… da, chiar, cum de nu m-oi fi gandit la asta?
La final, ar mai fi de zis ca, in general, sunt pe aceeasi lungime de unda cu A. mare, si nu-mi vine sa cred cat de matur si intelegator poate fi. Alteori (rar, ce-i drept) imi vine sa ma urc pe pereti cand vad ca nu reusesc sa ajung la el, orice-as face. Plus ca A mic e inca bebelus, cel mai linistit din lume, adevarat, dar totusi bebelus, cu nevoi multe de care trebuie sa ma ocup constant. Putin sa mai creasca si Aris, cateva luni si gata, iar am timp de tot. Atunci sa ma vezi ce umblu prin magazine cat sunt ei pe la scoala/gradinita, si cumpar cat n-am apucat toate lunile astea. 🙂
Nu stiu daca ai reusit intr-un final sa iti cumperi o rochita noua, dar fost super tinuta de azi, ai fost foarte frumoasa 🙂
ha, ha, multumesc mult! Am dat o fuga ieri, cat era Albert la scoala si am ales in graba, ca trebuia sa fie si buna pt alaptat, si draguta, si decenta, iar eu aveam o ora cu totul sa probez si sa aleg. 🙂