Sfaturile doamnei de la xerox


Merg azi la administratia finaciara sa rezolv o treaba cu niste acte. Iau un bon de ordine, stau ce stau la coada, timp in care belesc ochii pe pereti si in telefon, apoi realizez ca nu mi-am facut copii la niste documente, asa cum mi se ceruse. Ma uit la coada, erau inca patru persoane in fata mea. Ma rog de domnul din spate sa imi tina locul, cat dau fuga sa fac niste copii xerox. Accepta fara tragere de inima, moment in care decolez din institutie catre xerox-ul de vis a vis.

Observ o florarie care avea perete comun cu xerox-ul. O doamna rotunjoara, la vreo 50 de ani, cu batic pe cap si fusta pana in pamant, le gestiona pe amandoua. Ma ia direct:

-Copii sau flori, ce vrei? Nu ma pot abtine si ma adresez cu dumneavoastra:

-Niste copii la actele astea, va rog. Si stiti, daca putem sa ne grabim… Imi tine un domn locul si…

-Normal ca iti tine! ma intrerupe.

-Adica cum? intreb inocent.

-Adica nu stiu eu dintr-astea? Pai la ce frumusete am fost la viata mea… se opreste si se uita la mine: stiu, n-ai zice. Adevarat, n-as fi zis. Reia:

-Pai la ce frumusete am fost la viata mea, numai la finalul programului mergeam sa imi rezolv problemele. Peste tot, nu ma jucam.

-Aha… Zic eu de complezenta.

-Si mereu le rezolvam. Pai ce crezi, ca ma duceam asa, cum ma vezi acum? Numai niste tate si niste picioare eram toata.

Ma uit la mine, numai niste manusi, o caciula si-o geaca eram toata.

-Asculta aici, ca esti tanara si nu stii cum se face treaba. Mergi acolo cu incredere, ca esti frumoasa. Lucrurile astea se rezolva de la sine, dai putin din gene si gata.

Bun, platesc 5 lei, asa cum mi s-a cerut, pentru niste copii de 2 lei (la propriu) si ma intorc la administratia financiara.

Paznicul nu ma lasa sa intru, pe motiv ca s-a terminat programul. Ii spun ca aba iesisem, se face ca nu-si aminteste. Insist, ma lasa. Cu vorbele doamnei de la xerox inca proaspete in minte, renunt la geaca, manusi si caciula si raman toata o bluza de lana si o pereche de cizme de cauciuc. Domnul care imi tinuse randul vorbea cu sotia la telefon, stabileau meniul pentru seara respectiva si dezbateau pe seama serbarii celui mic. Ii amintesc prin semne ca imi tinuse locul, isi da ochii peste cap si ma lasa sa ma strecor.

Dupa o portie buna de asteptare, vine randul meu. Baiatul de la ghiseu ma anunta ca imi lipseste nu stiu ce act si trebuie sa ma intorc a doua zi. Incerc sa il induplec, insa fara succes. Era final de program, toata lumea obosita si pe picior de plecare. Dau din gene, nimic. Mai dau o data, la fel. Ma incotosmanez si plec cu coada intre picioare, oripilata de gandul ca aveam sa ma trezesc cu noaptea in cap a doua zi si sa stau iar la cozi interminabile, pe motiv ca nu fusesem in stare sa imi iau toate actele din prima. In drumul spre masina, trec prin dreptul florariei cu xerox incorporat, moment in care ma vede doamna vanzatoare si deschide usa de termopan:

-Ai rezolvat, da? striga dupa mine. Dau din cap ca da, sa nu para ca eram mai fara tate si mai fara picioare decat fusese dansa in tinerete. Ma urmareste cu privirea zambitoare, iar eu ma evapor catre masina, rugandu-ma sa nu ne mai intersectam si a doua zi, cand aveam sa ma intorc ca sa rezolv ceea ce datul din gene nu reusise.

Articole pe aceeasi tema

4 Comments

  • Cristina Dragomir
    22/11/2018 at 12:30 am

    hai ca esti tare! Poate ca nu ai dat din gene cum trebuia sau nu ai scos sanii la vedere cat ar fi trebuit. Daca mai treci maine pe acolo, poate te alegi cu un curs intensiv de rezolvat probleme pe ochi frumosi si picioare lungi! 😛

    • ruxandra
      Ruxandra Luca
      23/11/2018 at 9:27 pm

      prin cata lana aveam pe mine, nu se mai vedea nimic, asta e clar ;)) Din gene am dat si eu de doua ori, asa, ca pentru clipit, dar, cum toata lumea clipeste, slabe sanse sa impresionezi cu asa ceva;)) te imbratisez, Cristina! <3 Stii ce ma bucur ca esti mereu prezenta aici, pe blog?

      • Dragomir
        25/11/2018 at 7:15 pm

        Te urmaream de ceva timp la Prietenii de la 11 si, intr-o zi, am ajuns si pe blogul tau. Imi place tare mult stilul tau nebunatic, dar mai ales genul tau de parinte, asa ca, si daca nu comentez mereu, ca stii cum e cu timpul asta care nu ne mai ajunge, de citit, tot te citesc! Oare am batut recordul de virgule intr-o fraza?
        Abia astept editia de maine Chefi la cutite, sa vedem daca ai cutit sau nu.
        Hugs!

        • ruxandra
          Ruxandra Luca
          25/11/2018 at 7:49 pm

          cu tot dragul si toata recunostinta te imbratisez si eu! <3

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.