Per total ma simt in continuare foarte bine, desi au inceput sa apara si anumite neplaceri, in special catre seara.
Energie am mai mult in prima parte a zilei, asa cum de altfel s-a intamplat mai toata sarcina (exceptand primele trei luni, cand n-aveam energie DELOC). Spre ora 16 incep sa ma simt brusc tot mai obosita, am ceva dureri de burta, cateodata si de spate, iar nevoia predominanta este aceea de a sta efectiv pe canapea, fara sa mai fac nimic. Asta daca m-am trezit cu noaptea in cap, am avut o zi solicitanta si nu am apucat sa ma odihnesc deloc.
Dar fiecare zi incepe cu zambetul pe buze, cu mult entuziasm si cu o burtica aproape inexistenta, care creste incet, incet, pana seara, cand diferenta fata de dimineata este vizibila. Probabil ca daca as poza-o, ar semana cu luna a patra versus luna a sasea.
De prin saptamana 22 am inceput sa am din cand in cand senzatia ciudata ca ma sufoc. In special dupa ce mananc si mai ales daca beau multe lichide. Asta se intampla in general in a doua parte a zilei. Tot ce trebuie sa fac este sa stau linistita pe canapea, cu o perna la spate si senzatia dispare treptat.
Mai sunt si nesuferitele de arsuri pe care le simt pe gat si in stomac, dar numai daca mananc ceea ce nu trebuie. Stiu asta! Cand reusesc sa imi mentin o dieta sanatoasa, nu am deloc probleme. Cateodata merita totusi sa sufar putin pentru o felie (doua, trei) de tort cu banane si ciocolata.
In orice caz, viata mea de gravida e roz. Micile probleme de care va povestesc sunt absolut normale si trec foarte usor peste ele. Important este ca suntem amandoi sanatosi, iar eu ma mentin pe cat posibil activa.
ECOGRAFII
Ecografie V la 22 saptamani:
Ca de fiecare data, ni se confirma ca bebe e baiat. Ma uit la M., zambim amandoi. Bebe baiat e perfect sanatos si a ajuns la 500 de grame. Nu-mi doresc decat sa continue sa se dezvolte la fel de frumos ca si pana acum.
SPORT
Continui sa merg aproape zilnic la fitness. De doua ori pe saptamana merg si la cursurile de step aerobic, pe care le iubesc efectiv, dar probabil sunt ultimele saptamani in care voi mai face step, inainte sa nasc.
Mi-e greu sa vad si mai ales sa simt ca teoretic as putea face intregul antrenament, dar practic sunt precauta ca la cea mai mica durere, presiune, senzatie de sufocare sau oboseala sa ma opresc si sa ma odihnesc. Sportul trebuie sa te ajute si sa te relaxeze in aceasta perioada, nu sa te solicite peste masura. Mie mi-a placut mereu sa trag de mine, cand sunt mai obosita sa continui, pentru ca abia atunci simti ca lucrezi cu adevarat.
Dar cum ma apropii de luna a saptea de sarcina, e cazul sa fiu mai moderata in tot. Sunt oricum perfect constienta ca fara conditia fizica foarte buna pe care o aveam inainte, nu as fi reusit nimic din tot ce fac acum.
In rest, gandesc pozitiv, asa cum am facut mereu si incerc sa ma bucur de fiecare zi. Stiu ca dupa aceea imi va lipsi tare burtica si toata perioada aceasta a sarcinii, care e atat de speciala in viata unei femei. Sper sa o mai experimentez cel putin o data!
