SARBATORITELE - Ruxandra Luca

Astazi am sarbatorit-o pe mama…si pe mine. Foarte putina lume stie ca ma cheama Elena, nu e ceva la care tin; e de altfel prima data cand vorbesc despre asta. Nu am mai fost acasa, la Bacau, de ziua mea si a mamei, de unsprezece ani. Si ma bucur ca de data aceasta s-a nimerit asa, pentru ca a fost minunat.

Am petrecut o zi…

…linistita, in mijlocul naturii, intr-unul dintre locurile cele mai frumoase de pretutindeni: parcul dendrologic Hemeius. E locul unde veneam adesea in copilarie si pe care ma bucur ca astazi, copilul meu a inceput sa il descopere cu aceeasi curiozitate si acelasi entuziasm pe care le aveam si eu la varsta lui.

Este extraordinar sa petreci cateva ore la aer curat, in natura. Parca acum, adult fiind, imi place si mai mult parcul decat in copilarie. Pentru ca e atat de diferit de ceea ce vad in fiecare zi, de viata mea derulata pe repede inainte intr-un oras aglomerat, poluat si sarac in locuri cu verdeata si liniste multa. Adica o liniste din aceea in care auzi doar insectele, pasarile, fosnetul plantelor…si vocea ta, ca nu-i nimeni altcineva in jur.

In parc e un vechi conac boieresc si imi place sa-mi imaginez cum ar fi daca as locui acolo. Macar o luna pe an (e atat de putin probabila treaba asta, incat imi vine sa rad ca ma gandesc la ea). Cred ca ar fi cea mai frumoasa vacanta, te intorci in lumea reala schimbat, dupa ce ai trait o vreme in poveste.

Inainte de a pleca am cules cateva flori de soc, din care vreau sa facem socata. Cum o mai facea bunicul, era delicioasa, sper sa ne iasa si noua macar pe-acolo. Bunica are reteta, foarte veche si pretioasa, iar noi urmeaza s-o respectam intocmai pentru ca mi-e tare dor de gustul acela al sucului care mi-a bucurat copilaria. La sfarsitul zilei, tata ne-a spus ca n-am avut nevoie de prea mult ca sa fim fericiti astazi. Eu cred ca am avut enorm. Si da, fericirea vine din lucrurile marunte. La multi ani si voua, celorlalti sarbatoriti de astazi, sper ca ati avut o zi cel putin la fel de frumoasa ca a mea.