Atât mă bucur că ne-a ieșit călătoria asta în doi, pe care ne-o doream foarte mult. Sigur că până m-am împăcat cu gândul că am lăsat trei copii acasă, ca să mergem câteva zile în Florența, a venit vremea să ne întoarcem la ei. Dar asta e partea a doua. 🙂 Să vă spun, mai bine, cum a fost pentru Ava și pentru mine toată experiența, în condițiile în care încă o alăptez.
Treaba e așa: Ava are 1 an și 2 luni, a fost alaptată exclusiv în primele 6 luni de viața, iar acum continuăm cu alăptarea, atât cat va fi ok pentru amândouă.
Nu pot generaliza lucrurile, știu că nu orice mamă cu copil de vârsta Avei, alăptat, poate lipsi câteva zile de lângă puiul ei. Însă la noi a funcționat, datorită mai multor elemente care ne fac povestea de alăptare unică, așa cum este, de fapt, fiecare poveste de alăptare.
Cum a decurs alăptarea Avei până acum
De la naștere, Ava a fost obișnuită cu trei adulți în jur: eu, tatăl și bona ei. Eu sunt baza, dar oricare dintre ceilalți doi îmi poate ține locul, în caz de nevoie.
Ava doarme toată noaptea, nu se trezește pentru a fi alăptată. De la început avea o singură trezire, în jurul orei 5, pe urmă a eliminat-o și pe aceea.
Este obișnuită să o alăptez înainte somnului de noapte, dar poate să adoarmă si fără a fi alăptată. Ritualul ei de somn, care trebuie început când nu este prea obosită, e în mare ăsta: spălat, schimbat, ținut în brațe, pus în pătuț, iar ținut in brațe dacă plânge, iar in pătuț, pana adorme liniștită (niciodată plângând).
Acceptă biberonul. In primele luni de viata a primit maxim 1 biberon cu lapte matern pe săptămâna, apoi, odată cu diversificarea, nu a mai fost nevoie sa îi las lapte în biberon cât lipseam, o puteam alăpta la plecare si la venire si era suficient. Dar acceptă biberonul, asta vreau sa subliniez. Deși e la vârsta la care poate, la fel de bine, să bea laptele și din cană, cu biberonul se liniștește altfel.
Ava e genul de copil care suge mai des, dacă petrecem mult timp împreună, dar care așteapta răbdătoare sa ma întorc la ea, fără să strige dupa țiți, când nu sunt prin preajmă. În orice caz, nu a fost vreodată copilul pe care să îl alăptez la sfert de ceas, cum mi s-a întâmplat cu frățiorul ei mijlociu.
Ava mănâncă de toate și mănâncă bine: de la legume, fructe, carne, până la ouă și lactate. Laptele matern nu mai este baza în alimentația ei.
Am mai lipsit de doua ori de lângă ea, noaptea, iar asta s-a întâmplat după ce a împlinit un an. Am fost plecată timp de o noapte, respectiv două, și de fiecare dată a adormit bine și am reluat alăptarea fără probleme. Deci știam ca merge.
Orice decizie privind plecările mele de lângă Ava le iau împreună cu medicul consultant în alăptare. Este vorba de prietena mea Cristina Vancsa, care e minunată, și fără de care nu mi-ar ieși chestiile astea. Ea mă îndruma, ea îmi dă alternative, la ea apelez când am probleme în alăptare (si nu numai 😊).
Cum am procedat cât timp nu am putut alăpta
Ava a rămas cu bona ei, un om in care avem toată încrederea, unul dintre cei trei adulți de bază din viața ei, cum vă spuneam de la început.
Rezerve de lapte matern i-am lăsat foarte puține, pentru că nu mai pot mulge cantitățile pe care reușeam să le mulg în primele ei luni, când era alăptată exclusiv. La sfatul medicului, a primit în completare lapte de capră și de vacă (nu lapte praf). Înțeleg că le-a primit ușor, deși lapte de vacă mai gustase doar pus în diverse preparate, iar lapte de capră niciodată (s-a dovedit preferatul ei).
Am luat pompa cu mine și am golit sânii de 2 ori pe zi, ca sa evit angorjarea lor. Cam atât. Nu m-au durut, nu am avut probleme.
Cum a reacționat Ava când m-a revăzut: a fost bucuroasă și a supt imediat, dar nu cu mare poftă. A stat destul de puțin la sân. Dacă înainte să plecăm spunea “țiți” mai des, în primele doua zile de când am revenit nu a mai spus deloc. Însă continuă să sugă și, cu siguranță, ne vom reintra în ritm. Sau vom stabili un nou ritm. Important este că totul se întâmplă firesc.
Una peste alta, deși e bine in doi, am luat dorul de copii și vina în bagaje. Mi-a fost greu să mă deconectez de la realitatea vieții noastre in 5, să redescopăr cum e să îți faci programul de vacanță după placul inimii și nu după nevoile copiilor, sa mănânci, să te plimbi, să dormi în tihnă, să faci totul în tihnă și fără întreruperi. De plecat mai plecăm în doi, e clar, dar viața noastră e în 5 și nu mi-o pot dori sau închipui altfel. Poate doar in 6? Nu mai zic, ignorați partea asta. 😄