Ieri am luat pranzul intr-un restaurant italienesc, cu niste parteneri de afaceri mai vechi. Tocmai pentru ca ne cunoastem de ani buni, eu si M am putut evita tinutele business (care nu ne plac deloc), in favoarea unora mai lejere. Blugii sunt mai mereu prima mea optiune zilnica, pentru ca sunt confortabili si versatili. Le-am asortat o camasa inflorata si o geaca simpla, din piele. Am ales pantofi cu toc, pe care ii port destul de rar (dar atunci cand o fac, ma simt speciala).
In timp, am ajuns la concluzia ca efectiv nu merita sa-ti chinui picioarele in fiecare zi pe tocuri; oricat de comozi si bine lucrati ar fi pantofii respectivi, la un moment dat tot obosesti si-atunci te cocosezi, capeti un mers chinuit si in mod cert iti pierzi din feminitatea pe care ai cautat sa o obtii initial, purtandu-i. Totusi, trebuie sa recunoastem: te fac sa te simti instantaneu mai inalta, mai supla, mai atragatoare, adica muuuult mai sigura pe tine; si atunci altfel porti o discutie si altfel iti impui punctul de vedere. Si pentru asta ii iubesc! Eu si restul femeilor…Ceea ce nu-mi place este sa port tocuri atunci cand nu e cazul, spre exemplu la cumparaturi in supermarket. Si exact asta mi s-a intamplat ieri.
Dupa intalnirea de la pranz si inainte sa-mi iau copilul de la gradi, am realizat ca frigiderul nostru nu prea mai are de niciunele prin el, asa ca a trebuit sa dau fuga urgent la cumparaturi. Parca toata lumea se uita la mine, iar picioarele ma dureau intr-un asa hal, de-mi venea sa ma descalt si sa-mi las pantofii acolo. N-am facut-o (ca-mi plac prea mult, altfel cine stie), am mers inainte demna, am umplut cosul cu tot ce trebuia, am stat rabdatoare la coada interminabila de la casa de marcat si apoi am mers la gradinita. Ba chiar am facut si obisnuita intrecere cu Abert din usa gradinitei si pana la poarta, eu alergand mai mult pe varfuri (de durere si de teama sa nu-mi stric pantofii). Doar nici n-aveam tocuri mari (n-as purta asa ceva in miezul zilei) si nici nu mersesem cine stie ce pe jos, dar imi lipseste obisnuinta. Am ajuns in sfarsit acasa si am concluzionat (ceea ce stiam deja): copii si tocuri-niciodata! cumparaturi si tocuri-niciodata! zile lungi, alergatura multa si tocuri-niciodata! De ieri am creat un loc special in portbagaj, unde tin in permanenta o pereche de balerini (comozi, ca nu toti sunt asa) si de-acum fie ce-o fi, eu durere de picioare nu mai indur! Ok, poate doar pentru un motiv bun…
