Povestea picnicului surpriză pentru iubitul meu. Și rețeta noastră preferată de pizza bună de te lingi pe degete (p)

Povestea picnicului surpriză pentru iubitul meu. Și rețeta noastră preferată de pizza bună de te lingi pe degete

M-am gândit să îi fac iubitului meu o surpriză și să îi gătesc ceva ce îi place mult. Urma să ne bucurăm de o masă în doi. Iar în condițiile în care împărțim casa cu trei copii, asemenea momente de tihnă sunt rare spre deloc. Mă rog, am zis că-mi iese cumva, pentru că simțeam că aveam amândoi nevoie de chestia asta.

Am organizat lucrurile pentru o zi în care știam că el nu are prea multă treabă, după ce, ca de obicei, urma să lase băieții la școală. Era și o zi când bona Avei lipsea, deci cu atât mai bine, aveam spațiu să ne desfășurăm. Planul era să gătesc de dimineață, iar apoi, fix pe somnul Avei și cât băieții erau încă la școală, să ne bucurăm și noi de masă. Inițial am zis că va fi un prânz în living, dar ca să nu riscăm să o trezim pe Ava și ca să mai ieșim puțin din rutină, am pregătit un picnic în curte. Chiar aveam și un coș de picnic drăguț, care abia aștepta să fie folosit, iar afară era cald și frumos. Plus că aveam iarbă în curte, după luni întregi în care am avut doar materiale de construcție. Știți povestea cu renovarea, n-o mai reiau, pentru că îmi dă dureri de cap. 🙈

Bun, ne-am trezit cu toții de dimineață, ca de obicei, băieții au plecat în treaba lor, eu am rămas cu Ava, bărbatul mi-a confirmat din nou că are o zi mai liberă, toate bune și frumoase.

De gătit plănuiam să gătesc pizza și ceva dulce. Ca să fie floare la ureche totul, m-a ajutat robotul de bucătărie KENWOOD Chef XL Titanium, nou intrat în viața noastră. Luând în calcul că Ava a stat lângă mine tot timpul, chiar aveam nevoie să meargă rapid și ușor treaba.

La rețeta de pizza n-am stat pe gânduri, avea să fie preferata lui… și a mea: pizza cu ouă și sardine.

Pentru aluat am folosit 500 grame de făină, 1 plic drojdie uscată, 250 ml apă călduță, 1 linguriță sare roz de Himalaya, 1 vârf de cuțit de zahăr brut și ulei de măsline.

Merge de minune aluatul ăsta pentru orice tip de pizza, dar și pentru pâine, pe care o facem la câteva zile. Ani întregi, partea cea mai dificilă mi s-a părut frământatul aluatului. Pentru că trebuia să frământ mult și bine și aveam emoții mereu că dacă nu-mi iese, dacă va trebui să o iau de la capăt.  Acum, însă, l-am lăsat pe KENWOOD să se ocupe de tot.

Ce-am făcut a fost doar să cern făina direct în vasul robotului, apoi am adăugat drojdia uscată și am presărat sare. La mijloc am turnat apa călduță, în care am dizolvat zahărul și 2 linguri de ulei. După care am lăsat robotul să formeze din toate ingredientele un aluat pufos. Pentru că și atunci când frământ eu, mă mai joc cu uleiul și făina, am mai adăugat și acum puțin ulei, ca să obțin o consistență mai bună a aluatului.

L-am pus apoi într-un vas acoperit cu un prosop și l-am lăsat la crescut cam jumătate de oră. În timpul ăsta m-am jucat cu Ava și am pregătit ingredientele pentru blat. Pfoai, ce bine a crescut și cât de apetisant mirosea. Mie-mi și place mirosul ăla de aluat de pâine.

Am întins apoi o foaie de aluat mai subțire, așa cum îi place iubitului meu, iar restul aluatului l-am păstrat pentru mai târziu.

Am pus pe pizza combinația noastră preferată de ingrediente, cum vă spuneam: sardine din conservă, ou fiert, roșii cherry, măsline negre, mozzarella.

Iar acum, mare secret mare, în sucul de roșii uns pe aluat am adăugat și usturoi granulat, pe lângă busuioc și oregano. Cu usturoiul nu m-am zgârcit, ne place mult și atât de bine se poate combina cu restul ingredientelor din pizza asta, încât abia te poți opri din mâncat. Confirmă oricine gustă, vă zic.

Am lăsat pizza la cuptorul preîncălzit la 200 de grade cam 20 de minute. Din ochi o evaluez și-mi dau seama când e gata. Musai de mâncat caldă, atunci e gustul cel mai bun.

Aaa, și să presărați ceapă verde tocată mărunt când puneți pizza pe masă. Eu luasem, dar am uitat să pun și mi-a părut rău după, pentru că știu ce minuni face ceapa verde în această combinație.

La desert aveam în plan un pandișpan care le place și copiilor, dar pe urmă am văzut că Ava dă semne de somn și m-am repliat pe ceva mai simplu: clătite. Mai ales că aveam și un borcan nedesfăcut de dulceață de la mama, dintr-aia de care-i place bărbatului. Aluat am făcut pentru multe clătite, pardon, a facut KENWOOD Chef XL. Dar de prăjit am prăjit doar 4 clătite, iar de restul m-am ocupat când au ajuns și copiii acasă.

Nu îmi prea ies mie clătitele clasice, însă mi-a făcut robotul un aluat excelent și fără cocoloașe, din făină, ouă, un praf de sare și lapte. L-am mai reglat și cu apă, pentru că rămăsesem fără lapte, iar aluatul de clătite este unul versatil, din fericire.

Nițel să vă spun despre robotul de bucătărie KENWOOD Chef XL Titanium KVL8300S, ca să știți ce minunăție care te ajută să economisești timp și energie a poposit în bucătăria noastră.

Din prima am zis că e prea profi pentru mine, părea ceva ce mai degrabă ar folosi un mare talent în bucătărie, dar s-a dovedit că nu-i așa. Dimpotrivă! E ușor de mânuit chiar și de mâini nepricepute. Totul este intuitiv. Adică eu, care chiar nu mă pricep la chestii tehnice, l-am asamblat singură și mi-am dat seama în 5 minute cum funcționează, fără să consult măcar manualul. Pe urmă totuși am și citit instrucțiunile, să fiu sigură că n-o dau în bară cu ceva.

De cum pui mâna pe el, îți dai seama de calitatea materialelor. Am mai încercat cândva un robot de bucătărie care părea de jucărie pe lângă ăsta.

Dacă ești pasionat de gătit, atunci Chef Titanium este aparatul ideal pentru tine. Dacă nu ești pasionat, dar apuci să îl testezi, “riști” să devii. Bucătăritul e mai simplu decât credeai, când ai ajutorul potrivit. Adică nu-i musai să depui cine știe ce efort ca să îți iasă un aluat pufos, o cremă fără cocoloașe, un sos delicios, sunt atâtea rețete pe care le poți face cu acest robot de bucătărie.

Chef Titanium vine cu 3 accesorii de patiserie din oțel inoxidabil de cea mai bună calitate: cârlig pentru frământat, tel pentru amestecat și accesoriu pentru mărunțire – K. Cele 2 extra accesorii pentru creme și amestecare delicată permit încorporarea ușoară a ingredientelor, fără a pierde textura aerată, iar vitezele variabile te ajută să ai control total asupra procesului. În plus, robotul vine și cu o spatulă din silicon, numai bună la prepararea cremelor sau mixurilor pentru prăjituri, dar și pentru îndepărtarea oricărui amestec din vas.

Robotul este puternic, are un motor de 1700 W, și un buton intuitiv care îți permite să modifici treptele de viteză (are și funcție Turbo), fără să oprești aparatul din funcționare.

Îmi place că vasul este rezistent, fabricat din oțel inoxidabil și încăpător. Are 6,7 litri, iți face până la 5 kilograme de aluat sau îți amestecă 16 alușuri în același timp, așa că pot găti fără probleme cantitățile necesare pentru o familie numeroasă, ca a noastră. Mănâncă bine flăcăii mei, dar nici cu fiică-mea nu mi-e rușine. Sau cu mine. 🙂

Ce mai e mișto tare și foarte util, sistemul de iluminare a vasului, care îți permite să vezi mai bine ce se întâmplă acolo cu crema sau cu coca ta și să intervii în caz că vrei să modifici ceva la consistență.

Se vede și în poze că are un capac de plastic antistropire care este rabatabil și cu o porțiune prin care poți adăuga ingredientele în timpul utilizării, fara să faci dezastru prin bucătărie. Ușor, curat. De asemenea, capacul protejează interiorul bolului de praf și impurități, atunci când nu îl folosești.

Unde mai pui că părțile componente ale robotului sunt compatibile cu mașina de spălat vase, deci iar bilă albă că nu stau să le spăl de mână. Plus că nici vasele în mașină nu le pun, asta a fost dintotdeauna treaba bărbatului, în familia noastră. 🙂

Așa, revenind la picnicul surpriză, am chemat bărbatul acasă, pe motiv că am mare nevoie de ajutorul lui pentru un proiect. Știam că face cam o oră, din momentul în care îl sun, timp suficient să pun la punct ultimele detalii. Am adormit-o pe Ava de prânz, mi-am pus rochie frumoasă și vaporoasă, mi-am lăsat părul în vânt, am pregătit o sticlă de vin roșu. Am zis să fie treaba treabă.

Reacția lui, mă întrebați? Ei bine, s-a bucurat, evident, dar nu așa cum m-aș bucura eu, râzând cu gura până la urechi și zicând de 1000 de ori: wow, iubito, wow! A zâmbit, m-a pupat, a mâncat, a zis că-i place, a băut și o gură de vin, a făcut vreo două glume și gata, s-a trezit Ava, am amânat distracția pentru altă dată. Dar a apreciat gestul meu, știu că a apreciat și știu că e nevoie de astfel de momente, de mici suprprize și mici bucurii, ca să ținem relația asta încă 18 ani, și-apoi iar 18 și tot așa, cât ne-o fi dat să mergem împreună prin viață.

Cât despre prietena care a făcut pozele, ei bine, a mai stat cu noi fix 2 minute după ce a ajuns el, apoi ne-a lăsat să ne bucurăm de picnic. Tot așa cum ne-a lăsat și Ava, care a legat două ore de somn de prânz. A fost frumos, aș zice că mai fac, dar întâi l-aș lăsa și pe el să mă surprindă cumva, cândva. Deși am un feeling că o să mă găsescă pensia așteptând, ha, ha. Mai bine mă împac cu gândul că eu sunt responsabila cu surprizele din familia noastră. 🙂

Articole pe aceeasi tema

LEAVE A COMMENT

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.