Asa as vrea sa mai tina Pastele asta o vreme! Sa ma bucur in continuare de ai mei, de copii, de M, de mama, de mancare buna si de liniste cat cuprinde. De maine revin la golul in stomac si la viata derulata pe repede inainte. De maine iar bag nasul in laptop si in telefon si iar trag copiii de mine nu stiu cat pentru o repriza de joaca pe care o tot aman.
La vacanta de Paste visezi mult, dar te bucuri de ea putin. Trece cat ai bate din palme. Dar si cat tine… Mama a ajuns la noi sambata dupa pranz, incarcata cu de toate. Multe si bune, si dulci, si sarate, ce stia ca ne place, aia ne-a adus. Numai pasca am avut de patru feluri: cu smantana, cu branza si stafide, cu cacao, cu branza si fulgi de ciocolata. De cozonac nu mai spun. Poftim rasfat!
N-am miscat un deget zilele astea. Cat e mama la noi, eu sunt copil la joaca, impreuna cu Albert si Aris, iar ea are grija de noi. Maine redevin eu mama. Va trebui sa gatesc, sa merg la job, sa ma ocup de treburi prin casa si sa reduc reprizele de zburdalnicii cu astia mici, ca in cele 24 de ore ale zilei e imposibil sa le indesi pe toate.
Mi-am propus sa uit de laptop si de telefon pe cat posibil in aceste trei zile. Pe laptop acum pun mana prima data, iar telefonul mai mult pentru poze l-am folosit si cateva postari pe Facebook, in timpul reprizelor de somn ale puilor.
Asa frumos si soare a fost duminica! Ne-am plimbat cu totii prin Bucuresti, Albert cu trotineta, asta mic cu propriile picioruse atomice, ca de carut nici nu a vrut sa auda. De cand planuiesc o plimbare cu ei pe Calea Victoriei. N-ar fi fost posibila in conditii de trafic obisnuit decat daca l-as fi legat pe Aris de mine. Asa, cu traficul oprit, l-am ferit doar de bicilete si avand in vedere ca eram trei adulti dupa el, ne-am descurcat.
V-am mai spus de mancare, dar revin: Doamne, cat am mancat! In amintirea tuturor datilor cand mi s-au lungit urechile de foame in ultima luna, intre un direct si o filmare, cand n-aveam vreme sa bag nimic in gura. Si le-am amestecat pe toate si nu m-am gandit ca imi va fi rau. Mi-a fost putin, dar a meritat. Nu zic sa faceti ca mine.
Azi a plouat cu galeata, deci am avut ocazia sa dansam prin baltile din curte. Sa il vedeti pe asta mic, s-a udat pana la piele, dar atat s-a mai bucurat de apa si de noroi. L-am lasat. Eu tremuram de frig, el radea cu gura pana la urechi. Asa as vrea sa ma mai pot bucura de ploaie si de lucrurile marunte in general asa ca el. Zilnic primesc lectii de viata minunate de la copiii mei.
Zic sa ma bucur de ploaie, dar nu pot. Imi aminteste ca s-a dus distractia si reincepe forfota. As mai sta cu puii in brate si as mai baga reprize de somn de pranz dulce cu ei la piept, intre mese copioase si joaca multa afara. Lasa ca ne despart patru zile de weekend. Sambata revine Pastele in casa noastra. N-o sa mai fie mama la noi, dar recreez atmosfera de sarbatoare cum pot si ma bucur de ea impreuna cu ai mei. Chiar asa, ia sa fac sa fie Pastele mai des!
