Albert s-a nascut in ziua de Florii, acum 8 ani. Eu si taica-su ne-am amuzat initial, ni se parea ca seamana cu un chinez, umflatel cum era cand abia iesise din burtica. Ne-am bucurat de omulet ca de cea mai mare minune din viata noastra si am stiut atunci ca prin el suntem uniti pe veci.
Tin minte ca la inceput mi-era usor sa il cuprind pe Albert tot, sa il lipesc de mine si sa il acopar cu pupici. Nu zicea nu. Mi se cuibarea la piept si se lasa adorat.
Obrajorii bucalati si trupusorul pufos au ramas detalii din fotografii. Albert a crescut mult si repede, e inalt, subtirel si asa matur uneori, de zici ca-i om mare. Recent, i-a luat taica-su niste incaltari marimea 32 si ii sunt mici. Ii trebuie 33. Ieri purta 19. Nu mai are nici urma de bebelus in el, dar vad tot felul de semne de barbatel. Ma bucur si ma consum in acelasi timp, ca l-as mai vrea mogaldeata pufoasa, asa cum era odata.
Nu mai accepta sa il pup des, cica e prea mare pentru asta. Si cu imbratisarile o lasam mai moale. „Haide, frate!”, imi spune uneori. Ce s-o fi intamplat cu „mami”? Dar asa vorbesc baietii mari, mi-a explicat el, iar eu m-am facut ca inteleg. Uneori, cand uita sa fie „baiat mare”, mi se agata de gat, imi da pupici si imi spune ce frumoasa sunt. Nimeni nu mi-o spune mai dulce si mai bine. Il cred si ma luminez toata:
-Esti viata mea, ii raspund.
-Si Aris, adauga el.
-Amandoi sunteti!
Azi, de ziua lui, iar nu si-a dorit nimic special. Doar un nelipsit set Lego, pe care l-a facut imediat si timp cu noi, familia lui. L-a dus taica-su doua ore la scoala, cat sa isi dea niste teste, apoi l-a luat sa fim impreuna. L-am asteptat cu tort, baloane cu buline si farfurii colorate, cu servetele si pahare asortate. S-a bucurat de ele, dar mai mult de setul Lego. Acum incingem niste dansuri in sufragerie. 
Doamne, il ador! Cat de mandra sunt de Albert! Nu-mi vine sa cred ca are 8 ani si nici macar nu imi vine sa cred ca e al meu. Nici acum. E prea mare, prea frumos si prea bun. In fiecare zi ma uimeste cu lucrurile pe care le face. La multi ani ca in povesti, iubitul meu drag! Uite cum ai crescut, dintr-o mana de om intr-un barbatel care in curand imi trece de umar. Dar tot pui al meu ai ramas, sa nu uiti asta! Pui al meu vei fi mereu!
