Acum cativa ani, imi faceam cumparaturile intr-un hipermarket. M-am oprit in dreptul raionului de lenjerie intima, unde mi-au atras atentia niste chiloti colorati. Cum ma uitam la ei linistita, ii intindeam, ii suceam pe toate partile si zambeam ca-mi placeau modelele vesele, cu pisicute si inimioare, apare un grup de baieti:
-Ce faci, draga, iti cumperi chiloti?
M-am inrosit toata. Ziceai ca intrase cineva peste mine in dus. Am disparut imediat de acolo, am lasat si chilotii si tot. De atunci, am stresul asta: cum sa fac sa-mi cumpar lenjerie intima, fara sa mai dau nas in nas cu populatie masculina? Stiti treaba aia, de ce iti e frica nu scapi…
Asadar, ieri, am patit-o din nou.
Am iesit cu Albert sa rezolvam niste treburi. Era musai sa il iau cu mine, ca, de fapt, pentru el mergeam. M-am gandit sa profit de faptul ca era una dintre putinele ocazii cand NU il aveam pe cel mic de gat si sa dau o fuga pana in mall. Pentru niste foarte trebuitoare sutiene. Il iau frumos pe Albert:
-Ce zici, puiule, vrei un sandvis dintr-ala bun, de e preferatul tau?
-De ce n-as vrea?
-Bun, deci mergem in mall sa luam.
Pana aici, floare la ureche. Dupa ce i-am facut pofta, si am bagat si un ice tea pe deasupra, sa fie treaba treaba, l-am rugat sa ne oprim, asa, ca din intamplare, la magazinul X. Unde urma sa imi arunc o foarte rapida privire la niste chestii de care aveam nevoie. Cu accent pe „foarte rapida”. Si cu promisiunea ca, in tot timpul cat va astepta, ii voi da telefonul meu, sa se rasfete cu un joc dragut.
Cat imi alegeam sutienele, Albert a declansat alarma de incendiu. Nu stiu nici in clipa asta cum, cert e ca s-a intamplat. Si toata lumea din magazin s-a panicat. Bine ca personalul a fost pe faza si a remediat situatia. Eu imi ceream scuze la ei, Albert la mine, ma rog, am depasit momentul.
Mi-am luat, in sfarsit, bratul de sutiene si am mers la cabina de proba. Unde aveam sa le incerc cu viteza luminii. Cand colo, cine bloca intrarea in cabina si oferea cardurile cu numarul de produse? Agentul de paza. De ce nu o domnisoara amabila, cum eram obisnuita sa vad la cabina de proba pentru femei, habar n-am.
-Cate produse aveti? Ma intreaba domnul de la paza, cu o voce grava.
Incep sa-mi numar sutienele, sub privirile lui curioase.
-1 (cu dantela), 2 (alb, simplu), 3 (rosu)…7 (un push up).
-Unul singur daca mai luati, nu va puteam da card. Vedeti? Maximum 7 (arata catre semn). Vi l-as fi oprit pe cel in plus.
M-am si inchipuit cedandu-i agentului de paza push-up-ul meu. Nu mai stau la discutii. Intru, incep sa probez si ma rog ca Albert, caruia ii asezasem frumos un scaun in fata cabinei si il lasasem cufundat in joc, sa ramana absorbit de telefon. Si sa nu-i vina ideea minunata (si deloc iesita din comun) de a trage brusc perdeaua de la cabina de proba, pentru a-mi spuna ceva ce tocmai ii trecea prin cap. Si care nu mai suferea amanare.
A fost bine, s-a concetrat pe joc. Termin, ma imbrac, ies din cabina. Locul agentului de paza fusese luat de un tanar vesel.
-Le pastrati pe toate?
-Nu, doar astea 3…
-Sa le purtati cu placere!
Mda, mi-as fi dorit sa nu fi spus asta. La casele de marcat, doi pusti scanau produsele doamnelor de la coada. Toate angajatele respectivului magazin disparusera. Pesemne, se mutasera la raionul de chiloti barbatesti.
Platesc. In timp ce imi indeasa sutienele in plasa, tanarul de la casa de marcat tine sa-mi aminteasca faptul ca le pot schimba oricand, in urmatoarele 30 de zile. Daca pastrez bonul. Din nou, mi se ureaza sa le port sanatoasa…
Iau plasa cu sutiene intr-o mana, copilul in cealalata si respir usurata, in timp ce ma indrept spre iesire. Cand, ce sa vezi, porneste alarma. Si ce alarma! Cata harmalaie! M-am dat un pas inapoi, numai sa se opreasca. Domnul de la paza, vigilent, pune stapanire pe plasa mea de cumparaturi si incepe sa scoata sutienele, pentru a descoperi problema. Ideea era ca acum nu isi mai baga nasul in niste produse de pe raft, ci in obiectele de lenjerie intima pe care tocmai le cumparasem. Cauta prin sutienele mele. Il scoate pe primul, pe al doilea… le pipaie, le suceste, le verifica. Acolo, in mijlocul magazinului. Eu astept. Stanjenita. Nu stiu in ce directie sa mai privesc. Albert e rabdator, noroc cu jocul de pe telefon. Al treilea sutien avea inca atasat de el ceva ce declansase alarma.
-Asa se intampla mereu. La ultimul produs e buba, ma asigura.
Sare si baiatul vesel de la casa, ia sutienul negru si dantelat si ma roaga sa il astept. Promite ca va reveni curand. Cu sutien cu tot. Si cu problema remediata. Astept cateva minute, revine cu obiectul de lenjerie intima in mana. Mi-l baga in plasa. Ma rog sa mai fi ramas cineva in mall care nu mi-a vazut sutienele. Nici pe cel negru, nici pe cel mov, nici pe cel cu picatele. Imi iau copilul si plec.
Pfff, eu nu înțeleg de unde atâta jenă. Jenă, multă jenă. Degeaba. Aș putea zice că e frustrare dar nu risc. Cum să te duci la raionul de femei și să te jenezi de bărbați?!
– Ce faci, dragă, îți cumperi chiloți?
– Da, dar n-au modele pentru femei cu virusul HIV…
Îți garantez că nu te mai întreba nimic.
Ideea articolului era sa mai zambim putin. Poate ar trebui sa incerci si tu treaba asta cu descretitul fruntii. Cat despre replica sugerata, o gasesc cel putin neinspirata. Ce sa spun, sa o folosesti sanatoasa :))